”Să vă fie rușine, domnule Pintilie!”. A fost propoziția de final a unei doamne, în jur de 65 de ani, la sesiunea de întrebări și răspunsuri a proiecției speciale cu ”Balanța” lui Lucian Pintilie de la TIFF. După care doamna, supărată pe limbajul ”decadent” al peliculei și pe modul în care regizorul a descris lumea ultimilor ani de comunism, a părăsit indignată sala. Cu doar câteva minute mai devreme, un tânăr care pretindea că are 30 de ani, se indignase, la rândul lui, pe același lucru.
După lansarea ”Balanței”, acuzațiile de anti-românism nu sunt o premieră pentru Lucian Pintilie. Doar că de la premieră au trecut 19 ani. Că, după atâta timp, filmul este capabil să mai irite niște suflete prea ”sensibile” la ideea de românism este, însă, o dovadă a puterii lui. Și a faptului că România reală este departe încă de imaginile idilice din ”Carpathian Garden” (pentru că realitatea supără mai rău decât o minciună).
Însă nu doar iritari și supărări illo tempore au fost sentimentele stârnite de vizionarea specială a ”Balanței”, în cadrul secțiunii dedicate de TIFF marelui regizor. În acea frază de final – ”dacă iese normal îl împușc cu mâna mea” – am regăsit (și m-am regăsit) motto-ul unei generații a începutului anilor 90, care a refuzat ”normalitatea” care le era oferită. Și am mai regăsit multe mentalități și dureri rămase neschimbate. La 19 ani de la lansare, ”Balanța” încă nu a devenit ”istorie”. Și niciun film ”de arhivă”. Motiv pentru care calificarea drept ”cel mai bun film românesc din toate timpurile”, pe care i-au acordat-o o parte a criticilor autohtoni (inclusiv Mihai Chirilov, selecționerul TIFF) are deplină acoperire.
***
P.S.: Prima parte a titlului o regăsiți într-una din secvențele memorabile ale ”Balanței”.
”Să vă fie rușine, domnule Pintilie!”. A fost propoziția de final a unei doamne, în jur de 65 de ani, la sesiunea
