19 mai 1972

Mă cere, mă naşte şi-n viaţă mă lasă

Colina – această genune frumoasă.

Nu ştiu ce se-ntâmplă, pe treceri de taină,

Tămâia din brazi o sorb frunzele pale.

Asupra mea vine în vechea ta haină

O umbră străină cu mâinile tale.

Afară e vară, se-ntâmplă să simţi

Ca sângele rece cu frigul în dinţi.

Ca fructe-n ciorchine stau pietrele-n val,

Hotarnic e murmurul lor care vine

Din morţii închişi în ulcioare, sub deal.

Cu cât mă despart de putere, de zile,

Câştigul se strânge-n pupile,

Închide-mi tu ochii şi trece-mi în somn

Cu dor, răstignitul meu Domn...

22 mai 1972

Pe gât cu trandafiri, cu spini pe frunte,

Priveam cum zboară pajura de munte.

Aş fi plecat, dar sângerau amar

Copii jertfiţi de păsările mari.

Ca într-un jilţ de fum am stat şi-am plâns

Durerea celor sfârtecaţi la prânz.

Vedeam, şi se ştia că văd, şi iar

Pedeapsa mea a fost un clonţ murdar,

Pe care să-l respingă umbre gri

a umilitei linişti de a şti

(pe care n-o respinge umbra gri

a umilitei linişti de a şti...)

22 mai 1972, Bucureşti

Conferinţa naţională a scriitorilor, ziua întâia, ziceri şi perle

Z. Stancu uită să invite prezidiul să ia loc la masa prezidiului. În loc de locţiitorii de secretari spune locţiitorii de scriitori, şi nu mi se pare că nu se potriveşte. În timp ce bea apă dintr-un pahar, o voce din sală zice: Acum bea apă vie. Raportul lui Z.S., în care nimic nu este de remarcat, nici în bine, nici în rău, ţine de la 10.15 până la 11.25. Sala e pe jumătate goală. Şi te gândeşti că ar fi fost loc berechet s-o umple mulţimea tinerilor scriitori „nedelegaţi”, care trebuiau să asiste măcar ca invitaţi. Cine s-ar teme de tineri! Abia aşa au fost tulburate apele şi s-au creat suspiciu