Iubitorii de artă aflaţi în Bucureşti în această perioadă sînt privilegiaţi: pînă pe 1 iulie, Galeria Dalles găzduieşte expoziţia Ilfoveanu 2011, în timp ce AnnArt Gallery are pe simeze o expoziţie de desen a maestrului. Acest dublu eveniment transformă temporar Capitala ţării într-o veritabilă capitală a artelor vizuale. Sorin Ilfoveanu a avut amabilitatea de a ne oferi un amplu interviu în exclusivitate, în care am convenit să nu aducem în discuţie expoziţiile menţionate, care trebuie mai degrabă privite decît descrise. Cînd vă gîndiţi la anii studenţiei, care este imaginea sau senzaţia pe care o retrăiţi? Vizavi de Institutul de Arte Plastice, colţ cu intrarea în curtea Catedralei Sf. Iosif, era un magazin de delicatese al armeanului Kirmingian, pomenit şi în cartea lui Gheorghe Florescu, Confesiunile unui cafegiu. În momentul în care măcina boabele în acele vase de alamă cunoscute în cafenelele vremii sau pregătea licoarea miraculoasă, tot acel parfum intra pe geamurile Institutului. Unul dintre noi cobora să cumpere şi să aducă în atelier porţia zilnică. L-am descoperit de curînd pe acel domn, undeva în zona Pieţei Domenii, unde are şi acum un mic magazin. Vă rog să dezvoltaţi subiectul, vorbindu-ne despre contactul tînărului Sorin Ilfoveanu cu boema Bucureştiului din anii ’60. Perioada studenţiei mele este strîns legată de locul în care se aflau şi se află Artele: în centru, lîngă Calea Victoriei, la doi paşi de cafeneaua Nestor (ce mai rămăsese din ea la acea dată), lîngă Turn, o cafenea unde mergeam cu toţii, împreună cu maestrul nostru, Corneliu Baba, şi unde îl întîlneam adesea pe Ţuţea înconjurat de discipolii săi. Era apoi cafeneaua Albina, în apropiere de Facultatea de Arhitectură, unde creasem un grup împreună cu poeţii onirici Daniel Turcea şi Virgil Mazilescu. Eu şi colegii mei ne împărţeam timpul între atelier şi locurile boeme amintite, dar b