În privinţa pieţei de capital guvernanţii din ultimii zece ani s-au ghidat mereu după o premisă simplă: întotdeauna e mai uşor să amâni decât să faci ceva.

Oferta Petrom pare să aibă aceeaşi soartă, dacă ne ghidăm după declaraţiile din ultima perioadă ale miniştrilor, şansele ca statul să-şi vândă pachetul de 9,84% până la finele lunii iulie, aşa cum era stabilit în calendarul anunţat la începutul anului, fiind tot mai mici.

În ceea ce priveşte ofertele de la Transelectrica şi Transgaz, unde statul şi-a propus să vândă pe Bursă câte 15%, e tot mai greu de crezut că ele vor putea fi derulate în acest an, în condiţiile în care nici nu au fost aleşi intermediarii.

Aşadar, promisiunile frumoase şi termenele ferme pe care le-au tot aruncat miniştii şi secretarii de stat în ultimul an, de la Adriean Videanu (fostul ministru al economiei), care spunea că Romgaz va fi listat până la finele lui 2010, până la Ion Ariton (actualul ministru al economiei), care vorbea chiar săptămâna trecută că oferta de la Petrom ar putea avea loc în luna iulie, în anumite condiţii, rămân simple vorbe aruncate în conferinţe pentru a-i adormi pe cei care mai speră că statul va face ceva şi pentru piaţa de capital.

Deşi amânarea listărilor îi scuteşte pe miniştri de o bătaie de cap în plus. Mai bine să-şi asume alţii riscul, iar peste doi ani poate vin alţii la guvernare şi vor spune la fel.

Între timp, piaţa de capital rămâne o iluzie, iar statul se împrumută în continuare până ajunge ca Grecia. Modelul polonez e bun doar pentru conferinţe.

În cazul ofertei Petrom, punctul fierbinte este preţul. În acest moment piaţa evaluează acţiunile pe care statul şi-a propus să le vândă la circa 530 mil. euro, în timp ce premierul Emil Boc a declarat ferm în aprilie că fără 690 mil. euro, cât a luat guvernul Năstase de la austrieci (în 20