Decizia de amânare a intrării României în spaţiul Schengen era previzibilă.

Doar politicienii cu perspective limitate sau abordări rău-intenţionate se văicăresc zilele astea că "ţărişoara" este o victimă nevinovată a meschinelor interese politice ale olandezilor, francezilor sau nemţilor. Realitatea este alta: România rămâne în vestibulul Europei, nu este primită în living, pentru că, deşi şi-a pus uşă metalică (îndeplineşte criteriile tehnice), a lăsat-o întredeschisă şi nu şi-a montat alarmă antifurt. În naţionalismul lor provincial şi desuet, unii politicieni români acuză iresponsabil Bruxelles- ul că a schimbat din mers regulile jocului, condiţionând intrarea în Schengen de reformarea justiţiei româneşti. Cum ar putea Uniunea Europeană să renunţe şi la ultimul mijloc de presiune la adresa unei ţări acceptată doar pe baza promisiunilor că îşi va rezolva problemele din justiţie, care nu dă semne că vrea să se ţină de cuvânt? Ar fi un gest sinucigaş.

Un lucru este cert: România nu este victima de serviciu a Europei. Să presupunem că un procuror olandez (Olanda este cel mai vocal adversar al primirii României în Schengen în momentul de faţă) investighează o reţea infracţională transfrontalieră. Contribuabilul olandez îl plăteşte din buzunarul său pentru aceasta. Procurorul îşi face treaba conştiincios. Află că o parte din membrii reţelei sunt în România. Ne solicită să-i reţinem pe infractori şi să-i deferim justiţiei. Dacă autorităţile române (justiţie, vamă, poliţie) sunt prea corupte pentru a le veni de hac, statul olandez a cheltuit banii degeaba, iar procurorul a muncit în zadar. Acelaşi lucru îl pot păţi şi vameşii francezi, poliţiştii germani sau judecătorii spanioli. Munca lor poate fi anulată de corupţia funcţionarilor români, iar impozitele pe care le plătesc pot ajunge pe apa Sâmbetei, nu a Tamisei, Senei sau Rinului. Ca să nu mai v