A trecut prin şapte operaţii la ochi, suferă de tetrapareză spastică, organismul i-a cedat şi a stat trei zile în comă, iar sângerările digestive descoperite recent de medici au transformat-o într-o „legumă”, după cum spune mama, Mihaela Sămăreanu. Ionela împlineşte pe 15 iulie 6 ani. Nu mănâncă singură. Nu vorbeşte. Nu stă în fund. Capul abia şi-l poate ţine. De când s-a născut, casă i-au fost mai mult spitalele. De peste tot. Din Ploieşti, locul în care trăieşte, din Constanţa, din Bucureşti. Ba mai mult, cu convingerea că starea copilului se va îmbunătăţi, mama a mers cu ea şi în Ucraina, două săptămâni, la terapie. „Abia atunci am simţit că a făcut oareşce progrese. Acolo face masaj, jocuri multe, reflexoterapie, kinetoperapie, metodele sunt foarte blânde, nu atât de dure ca la noi.
După ce ne-am întors de acolo, Ionela a început să spună mama, să îşi coordoneze mişcările, făceam câteva jocuri la care ea răspundea prin gesturi. Prinsesem parcă curaj. Şi speranţele mele sporiseră”, îşi aminteşte mama de anul 2008, singurul în care a putut să meargă în Ucraina chiar de două ori, cu ajutorul semenilor care i-au întins mâna de care avea nevoie. Nu a trecut mult şi organismul fetiţei a fost iar bombardat de boli care îi slăbeau organismul. Pe lângă boala cu care se născuse, conform medicilor din Ploieşti, cutis marmorat congenital, o boală a pielii care face ca pe faţă să-i apară în permanenţă firişoare roşiatice, doctorii din Ucraina i-au descoperit probleme şi la ochi: glaucom congenital la ambii ochi. Ionela a avut nevoie urgentă de operaţie.
N-a fost de ajuns. O dată cu trecerea lunilor şi a controalelor efectuate, medicii o anunţau pe mamă că mai trebuie o intervenţie chirurgicală, şi încă una, şi încă una... Banii s-au împuţinat. Nu rare au fost dăţile în care femeia, cu copila în spital, nu a avut nici un leuţ pentru mâncare sau pentru analize.
