Acum 3-4 ani, omul de afaceri Gheorghe Caruz se dădea lovit în aripă, încercând să evite investiţiile în mediu, pe care autorităţile i le ceruseră în mod imperativ.

Ba că nu are nu ştiu ce plan de investiţie, ba că a vorbit el cu o firmă de consultanţă care să ajute cu implementarea sau aşa ceva, ba că ar avea nevoie de un răgaz, pentru a se pune la punct cu instalaţia de mediu. Şi i s-a acordat, dacă nu cumva mă înşeală memoria, un termen generos, de patru ani de zile, timp în care Caruz să se conformeze la cerinţele de Mediu. Acest termen am impresia că expiră anul acesta, în 2011. Inutil să vă spun că Caruz nu a mişcat un deget pentru a respecta angajamentele de mediu, la care a subscris cu entuziasm şi voioşie, în 2007.

Acum, acelaşi Caruz se dă din nou rănit la guşă, pe considerentul că afacerea lui este niţel pe pragul prăpastiei, că datoriile îl sufocă, că piaţa cărnii de porc înregistrează un regres nemaiîntâlnit, că criza l-a ajuns puternic din urmă şi pe el şi alte scuze asemenea. Şi încă o dată Caruz a cerut un răgaz statului român pentru a-şi revigora afacerea. Procedura am înţeles că se numeşte concordat preventiv. Un aspect interesant este că, potrivit legii, pe perioada concordatului preventiv (18 luni, în cazul SC Complexul de Porci SA, al lui Caruz) se suspendă executarea silită, valoarea datoriilor este îngheţată, iar contractele aflate în curs nu se suspendă. Altfel spus, mană cerească pentru Caruz. Nimeni nu poate să îi facă nimic lui Caruz în acest interval de timp, în care, sanchi, el va încerca să îşi salveze afacerea. Foarte bine, să şi-o salveze! Mie puţin îmi pasă, căci la câtă carne de porc mănânc eu într-un an (cel mult două fleici, şi alea în niciun caz cumpărate de la nen-tu Caruz) mi-e indiferent dacă o să mai fie sau nu ceafă de porc pe tejghelele din Brăila.

Dar am stat şi am citit şi eu, în Obiectivul de j