Arcul evenimentelor de anvergură ce au marcat ediţia XXXVI a Festivalului liric „Timişoara muzicală“ s-a „închis“, la Operă, printr-o premieră de mare strălucire – Adriana Lecouvreur de Cilea, în regia şi scenografia lui Mario de Carlo, care a reuşit şi de această dată să creeze un cadru superb, cu numeroase simboluri şi metafore, deosebit de inspirată fiind ideea fundalului ce reprezintă… sala Operei timişorene, reflectată într-o imensă oglindă, eroina principală rostindu-şi astfel tiradele de celebră actriţă, cu faţa către acel public în care poate ne regăseam, noi cei din sală, treptele pe care urcă Adriana către „scenă“ devenind drumul său spre glorie şi spre nemurire. (...)

Arcul evenimentelor de anvergură ce au marcat ediţia XXXVI a Festivalului liric „Timişoara muzicală“ s-a „închis“, la Operă, printr-o premieră de mare stră Publicitate lucire – Adriana Lecouvreur de Cilea, în regia şi scenografia lui Mario de Carlo, care a reuşit şi de această dată să creeze un cadru superb, cu numeroase simboluri şi metafore, deosebit de inspirată fiind ideea fundalului ce reprezintă… sala Operei timişorene, reflectată într-o imensă oglindă, eroina principală rostindu-şi astfel tiradele de celebră actriţă, cu faţa către acel public în care poate ne regăseam, noi cei din sală, treptele pe care urcă Adriana către „scenă“ devenind drumul său spre glorie şi spre nemurire. Costume de epocă fastuoase, în culori vii, decoruri sugestive, în care personajele se mişcă în spiritul veacului XVIII, cu eleganţă, cu gesturi măsurate, recompunând specificul perioadei chiar şi prin stingerea lumânărilor cu tija specială şi… „autentică“ – o imagine de un rafinament aparte, pusă în valoare şi prin interpretarea de mare clasă a sopranei Carmen Gurban, ideală Adriana atât în plan vocal, cât şi ca implicare expresivă, ca apariţie şi joc, aşa cum probabil şi-a imaginat-o î