- Politic - nr. 799 / 10 Iunie, 2011 In contemporaneitatea noastra, filosofia politica - pe cat de incarcata de adevarurile umanismului integral, pe atat de incercata in confruntari cu agresarea democratiei dinafara si dinlauntrul ei - nu poate avea tema mai importanta decat pragmatica asigurarii unei democratii reale. Aceasta se realizeaza in timp prin Guvernare si Lege, prin Administratie si Morala, prin respectul comunitar intre persoane. Fiind vorba, in ultima instanta, de o arhitectura sociala si politica a Statului si Institutiilor Comunitare moderne, lucrurile stau la fel ca-n raporturile diferite ale arhitecturii cu geometria plana sau cu geometria in spatiu: libertatea persoanei si a comunitatii isi capata continutul ei adevarat numai daca o abordam ca pe o coordonata pusa in raport cu celelalte, care o ridica la puterea a treia: indatoririle. Numai in acest mod, volumul adevarat al libertatilor unei societati iese in evidenta. La fel si cu egalitatea: pentru a nu fi totuna cu egalitarismul demagogic, ei nu i se poate demonstra adevaratul volum decat in raport cu stadiul de afirmare a persoanelor si a comunitatilor umane, cu asigurarea reala a egalitatii de sanse. Astfel, democratia formalstatistica prezinta (si reprezinta) o societate schitata doar in liniile geometriei plane, fara a explora nici interiorul, nici ambientul, in vreme ce democratia reala ii confera volumul ei autentic si existenta adevarata prin cele trei dimensiuni in spatiu. La fel cum numai si numai geometria in spatiu poate reprezenta toate simetriile care conduc la armonia arhitectonica a unui edificiu. Construit printr-o simetrie de drepturi si obligatii, de morala comuna si bunuri personale, de suveranitate permanenta a omului asupra sa prin prioritatea existentei persoanei si conducere doar temporara, prin delegatie electorala data cuiva pe timp limitat - simetrie care-i asigura adev