Acesta ar fi un detaliu mărunt
apele au aruncat la ţărm soarele zilei de ieri
şi acesta ar fi numai un detaliu mărunt
acum îl mănâncă muştele şi viermii
din el răzbate zgomotul unei sfârleze şi un fâlfâit de corb
mă tem
să nu cadă prin aerul găurit
pasărea vorbitoare ce c-o frânghie albă o ţin
aşa într-o doară
să nu o încurce copiii
cu norul pe care îl duce în plisc
însângerând cu el cerul
Oricare zi ar putea fi 6 iunie 1904
când mă pregătesc să-ţi spun toate acestea
pe cadranul cu cifre se ascut şişuri
aşadar
zilnic în ochii mei te aşez
te întind
şi chiar dacă mai zac uitate pe marginea gropii
pleoapele mi-s harnice lopeţi cu bulgări
templul tău în părul tău este ca o felie de rodie aşteptai ora
când o mină de aur ieşea la plimbare
putea să fie o oră de după-amiază puţin însorită
şi luna octombrie se rărise
la capătul ei dinspre iarnă
o fată spăla norii şi-i aşeza pe gardul de peste râu
de se speriau copiii ca în visele cu lupi
îţi aduce aminte ce mirată erai
pe când între mărăcini
pe un ziar ploaia şi vântul
învăţau zgomotos alfabetul
soarele avea un aer puţin stânjenit
ca un preot care citeşte în public ziarul
Doar că nu beau nimic între două băuturi
îşi zicea el
mă plimb fluierând pe firul unei ape
şi mâinile tale pe ţărm
ţin sarcofage deschise
de-acolo
printre cârpele sufletului îmi pari
un cablu electric întins peste o pădure de brazi
iar pe deasupra mea întruna curge cerul
templul tău în părul tău este ca o felie de rodie
după o ţigară fumată pe fugă
aţipesc
şi o vreme
luna îmi joacă în fereastră
