Sondele Voyager au fost lansate de NASA în 1977. Acum, după 34 de ani, au ajuns la marginea sistemului solar, respectiv la circa 14 miliarde km de Pământ. Datele transmise de Voyager 1 şi 2 ajung pe Pământ cu circa 16 ore întârziere, potrivit BBC News.

Cele două sonde zboară acum printr-o mare de magnetism. Eugene Parker de la Universitatea din Chicago, SUA, a declarat că marginea sistemului solar este ca "un jacuzzi agitat".

Liniile de câmp magnetic purtate de "vântul" care cuprinde şi materie venită de la Soarele nostru se întrerup şi se reconectează. În acest proces se creează bule care pot avea şi câteva milioane de kilometri lăţime.

Cercetatorii spun că această evaluare are implicaţii pentru înţelegerea noastră a razelor cosmice - furtuna de particule de mare energie, care sunt accelerate în directia Pământului de stele explodate, de găuri negre şi de alte locaţii exotice existente în galaxie.

Potrivit profesorului Parker, sistemul solar "este mai mult ca o membrană care permite părtrunderea razelor cosmice. Ne putem aştepta ca razele cosmice să intre şi să rătăcească prin această mare de bule magnetice până când acestea pot avea acces la liniile de câmp care se conectează din nou la Soare".

Observaţiile făcute de cele două sonde sunt utile nu doar pentru astrofizicieni, ci şi pentru astronauţi, care trebuie să se protejeze de razele cosmice, şi pentru ingineri, care trebuie să întârească circuitele electronice ale navelor spaţiale şi ale sateliţilor împotriva particulelor de mare energie.

Sonda Voyager 2 a fost lansată în spaţiu pe 20 august 1977, iar cea de-a doua sondă, Voyager 1, 16 zile mai târziu, pe 5 septembrie 1977. Scopul iniţial al celor două sonde era de a cerceta planetele exterioare Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun, o sarcină finalizată în 1989.

Ele au fost apoi trimise în dire