N-am să uit niciodată ce-mi spunea un prieten pe când contemplam faimoasa felie din trunchiul unui copac sequoia din pădurea Redwood de lângă San Francisco.

Aveam pe-atunci 34 de ani şi ieşisem prima dată în Occident. Eram plin de imaginile Americii, pe care-o bătusem în lung şi-n lat, plin de peisajele ei incredibile şi copleşitoare. Felia de trunchi, de câţiva metri înălţime, profilată pe pădurea cu arbori colosali, era pusă pe muche şi, de-a lungul inelelor ei, dinspre centru către scoarţa de pe margine, se aflau câteva semne colorate. La mijloc scria, în dreptul unui semn, "Momentul naşterii lui Iulius Cezar", iar spre margine, după doi metri de inele concentrice, "You are here". Străvechiul copac fusese doar un puiet pe vremea gloriei romane, apoi acumulase mii de inele anuale până-n ziua de azi. Prietenul care mă însoţea, arătându-mi cu degetul semnul în dreptul căruia scria "Cruciadele", apoi cel al naşterii lui Shakespeare, apoi cel al războaielor napoleoneene, mi-a spus atunci, în fumegarea verde a pădurii: "Nu faptul că istoria e atât de vastă e cel mai frapant şi mai neliniştitor lucru, ci alternanţa ei de perioade faste şi nefaste, ca inelele mai luminoase sau mai întunecate ale trunchiurilor de copac. Dacă te-ai născut într-o zonă fastă, ai putut avea o viaţă lejeră şi liniştită. Dac-ai avut neşansa să nimereşti într-o epocă sumbră, viaţa ta a fost sortită de la-nceput suferinţei şi distrugerii." M-am gândit atunci la viaţa noastră în România, la faptul că istoria noastră a avut puţine perioade faste, că ea e alcătuită mai ales din inele de diferite grade de întunecime.

M-am gândit la bunicul meu, Badislav Vasile, care-a mers pe front în ambele războaie mondiale, care-a fost prizonier la ruşi, care-a îndurat din copilărie, rămas orfan, dispreţul şi brutalitatea tuturor. Care-a văzut vremuri de foamete şi tifos, căruia iau fost împ