Alteţa Sa Regală a investit sume importante de bani în restaurarea comorilor de arhitectură din Ardeal.

Primit cu onorurile cuvenite la Preşedinţia României, Prinţul Charles, moştenitorul tronului Marii Bitanii, a făcut o declaraţie deloc de circumstanţă: „Nu există un produs de export mai bun pentru România decât Transilvania. Nici Marea Britanie nu are o astfel de comoară".

Aşa că, trebuie să recunosc, orgoliul meu de ardelean get-beget nu numai că a fost extrem de măgulit, dar mi-a adus în memorie tot ceea ce Prinţul Charles s-a străduit cu pasiune să transforme unele zone ale Transilvaniei într-un „muzeu în aer liber", destinat turismului naţional şi internaţional. Aceasta, în ceea ce mă priveşte, m-a mişcat cu atât mai mult cu cât unele din acţiunile pe care le voi aminti aici sunt legate de comuna mea natală, Laslea, din judeţul Sibiu, de unde au fost demarate, de către Fundaţia „Mihai Eminescu", cu sprijinul UE prin programul „Cultura 2000", numeroase acţiuni menite a restaura casele din satele săseşti. Astfel că, imediat după anul 2000, la Laslea a apărut un comandament al Fundaţiei Prinţului Charles, care, timp de 11 zile, a devenit un amplu centru de instruire a celor selecţionaţi din satele din jur, Floreşti, Mălâncrav, Rondola şi, desigur, Laslea, pentru a-şi însuşi tehnici de restaurare a faţadelor, dar şi a frescelor din interior, acolo unde ele erau (în Biserica Evanghelică din Mălâncrav, frescele datează din secolul al XIV-lea şi sunt citate, pentru valoarea lor, şi în Istoria României editată de Academie în deceniul 8 din secolul trecut).

Consătean cu prinţul

Aşa încât obiectivul numărul unu al Fundaţiei fost această biserică din Mălâncrav, unde Prinţul Charles şi-a cumpărat o livadă de mere ecologice şi mai multe case, ceea ce mă îndreptăţeşte să spun, glumind, desigur, că eu, muritorul de rând, sunt... „consătean" cu