Un sef de gara din Romania isi bate calcaiele, prezentand un fel de onor ceferist ministrului venit in vizita.
Cu spatele drept, falnic, ca un brav soldat, impegatul din Campina sta sa-si inghita nodul din gat la vederea unui sef. Mai ramanea ca Anca Boagiu sa-si decoreze subalternul si totul parea incadrabil intr-o manifestatie de parada, tinuta cu ocazia zilelor ceferistului.
Acest instantaneu arata fatarnicia si lasitatea cetateanului de rand, fie el angajat la stat sau la privat.
Desi CFR SA e cu un picior in groapa, unui sef de gara din Campina ii arde de festivisme si artificii umile, batandu-si calcaiele in semn de respect pentru un reprezentant al Guvernului. Un guvern in al carui mandat nu s-a construit niciun kilometru de cale ferata, iar de reabilitat, s-a mai carpit pe ici, pe colo.
Cum ar fi trebuit sa reactioneze personalul din gara Campina? Normal ar fi fost sa-si manifeste solidaritatea fata de colegii lor, care sunt restructurati in fiecare luna. Poate ca ar fi fost normal sa-i aduca aminte ministrului Boagiu de soarta colegilor ceferisti de la regionala Craiova, al caror statut de somer fusese pecetluit cu cateva zile inainte.
Poate n-ar fi dat rau sa-si arunce si caschetele in sus de suparare, starnind astfel mult mai multa simpatie publica. Nu putea face ceferistul, ceea ce nu a invatat sa execute un popor.
Romanul a dus individualismul la extrem. S-a ascuns adanc in carapacea lui si, atat timp cat el se simte inca bine, mai este in stare sa-si bata calcaiele in semn de respect fata de oranduirea care ii plateste subventia la caldura si apa calda. Cand va pierde si acest privilegiu, vede el ce face.
Gandirea pe termen lung pare a fi daunatoare pentru roman. El protesteaza pe Facebook, la TV sau la radio, dar cand e vorba de sustinerea unui manifest public de protes
