Foto: Cristian Marcu Citez dintr-un editorial publicat în 17 decembrie 2010 sub titlul „Diversi­u­nea Schengen – izolarea şi corupţia re­gimului Băsescu”:

„Până acum câteva luni, aderarea României la spaţiul Schengen nu era un subiect de dezbatere. El a apărut ca demn de interes la debarcarea lui Vasile Blaga de la Interne, fiind atunci tras un semnal de alarmă: dacă pleacă Buldogul, pa Schengen! Pentru cei avizaţi, eşecul acestui test pentru capacitatea politică şi administrativă a României se conturează de prin 2009, când vânzoleala politică din Palatul Victoria a lăsat să scape informaţii despre starea jalnică a proiectului. Cel mai bine informat este preşedintele Băsescu; în calitate de şef al CSAT are în mână toate pâr­ghiile şi cheile de control ale «ope­ra­ţiunii Schengen». Atât timp cât au curs sute de milioane de euro – peste 800 – pentru securizarea frontierelor, toa­tă clientela politică şi beneficiarii con­tractelor îşi frecau mâinile de bu­­curie. De Schengen s-au agăţat mulţi, sim­ţind grămada de bani. Cu trea­bă mai puţină, vraişte pe unele seg­mente pe care se pro­puneau plăţi du­ble, să fie mulţumiţi fraţii de cruce! Pentru ca toată această mare afacere să fie cât mai ascunsă de ochii iscoditori ai lumii, informaţiile privind chel­tu­i­rea banului public – şi european pe dea­su­pra – au fost se­cre­tizate. Mirosul urât iese însă pe sub uşa bine în­cu­­ia­­tă, astfel că toată şme­cheria care pute are şi o scadenţă. Toţi cei implicaţi vor să-şi arate mâi­nile curate, dar nu şi buzunarele (...) Simţind pulsul Europei, pre­şe­dintele face eforturi disperate să scape de răs­punderea eşecului previzibil. Nu CSAT trebuia să coordoneze şi să con­troleze programul?”

A trecut o jumătate de an de atunci şi titlul rămâne valabil, şi-a întărit, din păcate pentru România, actuali­ta­tea. Verdictul de acum, asumat de Olan­da, statutează o izolare pe