României nu i-a ieşit mai nimic la Consiliul JAI de la Luxemburg. Nu am primit un termen clar pentru o viitoare aderare la Schengen - septembrie reprezintă doar o dată legată de mulţi „dacă".
Statele „sceptice", Franţa, Germania şi Olanda, leagă în mod oficial aderarea noastră de Mecanismul de Cooperare şi Verificare. Chiar dacă atât Comisia cât şi Parlamentul - ca să nu mai vorbim de România - au resins această conexiune, statele membre se dovedesc, iată, mai puternice decât instituţiile europene. Legătura Schengen-MCV nu e înscrisă în documentul final al reuniunii, dar, de facto, ea există. Pot Comisia şi Parlamentul să sună orice, Franţa, Germania şi Olanda procedează cum cred de cuviinţă.
Vitorul sună rău. Următoarea preşedinţie, cea poloneză, nu se mai arată atât de motivată să ne sprijine, precum a fost cea ungară. Dosarul Schengen nu se numără printre priorităţile ei, iar preşedintele român tocmai a boicotat o reuniune a liderilor central-europeni, organizată de Varşovia.
Ministrul de interne francez Claude Guéant, ne transmite că aderarea deplină la Schengen ar putea avea loc după examinarea raportului pe justiţie din ... 2012! Ceea ce înseamnă că nu ni se dă vreo şansă de a scăpa curând de monitorizare.
Rămânem, deci, pe termen nedefinit, membri de mâna a doua ai UE. Iar pericolul ce se profilează la orizont este maxim: legarea MCV de dosarul fondurilor europene, unde şi aşa stăm prost. Statele net contributoare - printre ele, iarăşi, Germania şi Olanda - de-abia aşteaptă să-şi mai subţieze nota de plată. Dacă aşa ceva se va întâmpla, chiar că ne-am ars!
