Se pare că, fără să vreau, în „Bifurcaţia“ de săptămîna trecută, am atins un punct nevralgic. Observasem acolo că, în versiunea românească a cărţii lui Ian Stewart, Îmblînzirea matematicii, traducătoarea nu a găsit echivalentul bun a doi termeni. Dl Mihnea Moroianu mi-a replicat imediat în legătură cu unul dintre ei: „undine“, cu care eu nu eram de acord, e folosit de O. Stănăşilă într-un text mai vechi; nu contest, dar eu cunoşteam termenul „ondelete“ de la unele cursuri ţinute în anii din urmă la Şcoala Normală Superioară din Bucureşti („Analiză armonică şi ondelete“). Continui să cred că e mai potrivit. Dar nu această controversă e importantă şi, de fapt, prea puţin contează cine dintre noi are dreptate. Dar ea arată, o dată în plus, cît de puţin fixată e terminologia matematică în limba română (nu ştiu care e situaţia în cazul altor discipline, dar îmi imaginez că, în fizică, biologie şi chimie, nu e cu mult diferită). Şi asta pentru că, aşa cum nu oboseşte să-mi atragă atenţia un bun amic, medic cercetător, ne lipsesc traduceri din textele fundamentale ale diverselor discipline ştiinţifice. El cunoaşte bine situaţia din probabilităţi şi statistică, domeniu care îl interesează direct şi pentru care nu găseşte lucrări fundamentale în limba română. Observaţia sa e corectă, ca şi aceea că, pe Wikipedia, sînt foarte puţine articole de matematică în limba română. Mai mult, doctorul îmi povesteşte că, la o conferinţă a Societăţii de probabilităţi şi statistică din România, un conferenţiar, român din Vest, şi-a ţinut prezentarea în engleză, scuzîndu-se că nu există terminologie românească. Pot confirma că şi eu folosesc la cursuri, termeni englezeşti, ca să nu fiu nevoit să improvizez în română. Spun, de pildă, „produs warped“ sau, direct, „warped product“ pentru că „produs răsucit“ nu-mi place, îmi sună prea puţin ştiinţific... Admit că, probabil, greşesc. Dar cu