Au înflorit castanii la Buziaş, au înflorit şi salcâmii... Nici nu-ţi vine să crezi că asemenea locuri – oaze de sănătate şi tihnă şi speranţă, modele pentru medicii tineri – mai pot exista. Eram la jumătatea lunii mai şi terasa Centrului de evaluare şi recuperare pentru copii şi tineri „Cristian Şerban“, vizavi de parcul staţiunii, era deja plină cu medici, mulţi dintre ei pediatri, unii chiar cu supraspecializare în diabet pediatric. Al XVI-lea Simpozion pentru Diabetul Zaharat al Copilului şi Adolescentului, cu participare internaţională, deja devenit tradiţie, a fost şi un prilej de a pătrunde în culisele unui fenomen unic în România. Un reportaj realizat de dl Iftimie Nesfântu. (...) Se încheiase Simpozionul – cel de-al XVI-lea – organizat la Buziaş. Am rămas câteva zile ca să asist la activităţile de zi cu zi ale Centrului. Manifestarea abia încheiată nu era decât poarta de intrare în culisele unui fenomen, pe care cu ani în urmă, într-un alt reportaj, îl numisem Miracolul de la Buziaş. Tot ceea ce văzusem, şi la Simpozion şi după terminarea lucrărilor, confirmau de altfel cele intuite atunci. Cele spuse şi de medici veniţi din ţară – în mare parte pediatri tineri – şi de participanţi din străinătate continuau în chip firesc gândurile împărtăşite de dl prof. dr. Viorel Şerban, copreşedinte fondator (alături de dna prof. dr. Margit Şerban, soţia dsale) al Fundaţiei „Cristian Şerban“ pentru ajutorarea copiilor bolnavi. Ne aflam pe terasă pentru necesare concluzii. Nu mai era nevoie să întreb nimic. Larma copiilor veniţi la tratament se stinsese, întunericul din preajmă şi răcoarea adusă de norii adunaţi deasupra Buziaşului păreau să-l îndemne pe interlocutorul meu la confesiune. „(…) Când vezi că eforturile tale dau rezultate, fireşte că eşti mulţumit şi acest lucru te îndeamnă să continui şi să şi perfecţionezi ce ai început; avem dovezi că facem b