Călătorul care trece prin Polonia ar trebui să-şi facă timp câteva ore şi pentru vizitarea uneia dintre cele mai cunoscute saline din lume: Wieliczka. Aflată la numai 10 km de centrul Cracoviei, Salina Wieliczka se află în localitatea cu acelaşi nume şi este vizitată anual de nu mai puţin de 1.000.000 de turişti.
Istoria spune că în 1240, Kinga, fata regelui Ungariei, Béla al IV-lea, a primit ca zestre şi o salină din Maramureş la nunta cu Boleslaw al V-lea, duce de Cracovia. Apoi, ea şi-a aruncat inelul de logodnă în puţul salinei din Maramureş, care în mod miraculos, mai spune legenda, a apărut împreună cu depozitele de sare din Maramureş tocmai la Wieliczka. Când a ajuns în Polonia, Kinga, care a fost canonizată în 1999 de Papa Ioan Paul al II-lea, a ordonat să se facă săpături într-un anumit loc, la marginea Cracoviei. Spre surprinderea lor, muncitorii au găsit inelul, dar şi un zăcământ imens de sare. Momentul în care minerii au găsit inelul aruncat de Kinga în ocna din Maramureş este sculptat în sare într-una dintre galerii. După mai puţin de 50 de ani, aşezarea din jurul minei devenise deja una înfloritoare şi de mare importanţă, având în vedere valoarea imensă pe care sarea o avea în acele secole.
În prezent, salina de la Wieliczka are 3.000 de camere şi aproape 300 km de galerii care ajung la o adâncime de 327 m. De-a lungul timpului, mina a fost proprietatea ducilor de Cracovia, apoi a regilor Poloniei, iar din 1772 până în 1918 a fost administrată de austrieci. Labirintul salinei era cunoscut încă din Evul Mediu, când păduri întregi au fost tăiate pentru copacii ce au fost folosiţi la susţinerea galeriilor timp de sute de ani până în secolul al XIX-lea, o caracteristică a acestei saline. Primele planuri de amenajare a minei pentru turişti datează din 1638, iar primele gravuri au apărut din 1645, după ce salina a fost devastată de un incend
