Creșterea numărului de rețele de socializare determină schimbări fundamentale în comportamentul uman. Consumul excesiv de bunuri materiale, dăunător mediului, precum și exprimarea propriei personalităţii prin ceea ce acumulezi şi faci public, sunt înlocuite treptat de consumul de bunuri virtuale, prin intermediul reţelelor de socializare. Veste bună pentru mediu? Să vedem.
În lucrarea sa inovatoare din 1899, Teoria clasei de lux, Thorstein Veblen arăta cum oamenii se folosesc de puterea lor economică pentru a-și face cunoscută poziția în societate. Veblen afirma că, încă de la începuturile istoriei, odată ce nevoile de bază au fost satisfăcute, elitele s-au concentrat apoi pe întărirea statutului. Ceea ce a avut, desigur, consecințe. Acest comportament aparent inevitabil al claselor superioare a dus la o formă de deces cultural, după cum ilustrează foarte bine Jared Diamond în controversata sa carte Colaps.
În ultimul secol, consumul excesiv a constat în achiziția mașinilor, a caselor prea mari, a bijuteriilor şi obiectelor de artă, precum și în alegerea unor meniuri mai scumpe la restaurant. Să ții pasul cu cei din familia Jones a presupus multă energie și a produs mult carbon și reziduuri. Şi dorinţele noastre s-au tot multiplicat. Mărimea medie a unei case din America, raiul consumerismului, a sărit de la aproximativ 91 mp în 1950 la circa 193 mp în 1990, crescând cam cu 20% pe deceniu. De asemenea, numărul de mașini al unei familii din SUA a înregistrat o creștere cu 14% pe deceniu cam în aceeași perioadă.
La 100 de ani după ce Veblen a adus în discuţie consumul excesiv, această practică pare a-și pierde astăzi, din importanță. Dimensiunile caselor nou achiziţionate și numărul de maşini cumpărate au scăzut, deopotrivă, la jumătate comparativ cu 1990. Dimensiunea în metri pătrați a unei case normale în SUA a ajuns, de exemplu, la cota maximă în
