Se poate sa te simti confortabil intr-o alta cultura, sa ai prieteni de mare valoare, capabili sa fie fideli pentru totdeauna. Evident ca in anii '73 fundamentalismul era la inceput si siguranta crestinilor in lumea araba era totala. Arabul in curtea caruia intrai la intimplare te ocrotea, chiar riscindu-si viata. Un avion IL-18 a reusit sa inghita peste 100 de profesori romani pentru a-i transporta in Alger. Unii erau singuri, fara familie, altii, cum era si cazul meu, erau cu intreaga familie. Asteptatul in aeroport era stresant si dupa ore si ore de plimbari nervoase, de stropsit la cei doi baietei de 6 si 7 ani, burduhosul avion, pufaind ca un mosneag, si-a luat zborul. Zgomotul infernal al celor 4 motoare producea dureri insuportabile urechilor si copiii plingeau. In general, toata lumea era nervoasa rau. Dupa doua ore de zbor, sintem anuntati: - Stimati pasageri, peste 30 de minute vom ateriza la Otopeni. - Poate Roma, corecteaza toti in cor. - Nu, Otopeni, se repeta anuntul. Romanii cereau, de regula, permisiunea survolarii Iugoslaviei din mers. Acum n-au mai primit aceasta autorizatie si li s-a ordonat "nazad" (inapoi). Oboseala, nervi si chiar injuraturi curgeau, "stiti dumneavoastra cui erau adresate". - Nu mai mergem, dom'le! strigau nervosii. Ministerul Invatamintului ne-a tinut o saptamina in Bucuresti si am trecut apoi la a doua incercare. Din nou motoarele au fost turate infernal si ne-am luat zborul spre Africa. Direct, adica fara escala la Roma. Profesorii erau in general tineri, dar erau chiar si sefi de catedra, ca profesorul de anatomie Adomnicai, sau profesorii Ababei si Andronescu. Odata parasind Romania, profesorii mai tineri au decretat surprinzator: - Gata, dom'le, cu chestii din astea ca asistent, lector, conferentiar sau profesor. Toti sintem egali! Profesorii mai in virsta, cu vaste acumulari academice in variate domenii in care erau speci