Cu una din gogoriţele cu care se încearcă a se susţine - fără consultarea populaţiei prin referendum şi chiar, probabil, fără dezbateri parlamentare, ocolite prin asumare guvernamentală - reorganizarea teritorială a ţării este aceea că actualele judeţe împiedică accesarea fondurilor europene. Eroare! Cifrele o demonstrează, aşa cum a recunoscut şi Traian Băsescu: judeţele, autorităţile locale au accesat sume mult mai mari decât ministerele, deşi acestea din urmă dispun de structuri specializate. Dar şi, cum sesiza comisarul european Dacian Cioloş, sunt minate de incompetenţă, de interese oculte şi chiar de corupţie. Concentrarea accesării la nivelul a şapte-opt judeţe (regiuni) ar cultiva tocmai asemenea tare. E falsă şi teoria că UE ar impune distribuirea fondurilor pe regiuni având câte două-trei milioane de locuitori: ar însemna discriminarea unor întregi ţări mici, ca Malta, Estonia sau Islanda.

Problema care se pune este pentru ce se cheltuiesc banii respectivi. Sunt deja semnale că sunt deturnaţi pentru mofturi, pentru lucări atribuite oneros unor clienţi, ori sunt risipiţi aiurea. O să mă opresc la un minister, cel al Dezvoltării şi Turismului. S-au înfiinţat vreo zece birouri peste hotare, pentru promovarea turismului românesc. Bani aruncaţi: deseori acolo nu răspunde nimeni la telefon, iar site-urile conţin câteva oferte searbede, doar în limba engleză (asta, în timp ce Ungaria, de pildă, are oferte pe internet în 27 de limbi). La fel de seacă şi inutilă e publicitatea MDRT şi la Radio România Actualităţi, la care, cum am mai semnalat, cu o insistenţă agasantă se repetă una şi aceeaşi frază idioată: “Redescoperă România! Investim în viitorul tău. Program finanţat de Fondul european de dezvoltare regională. Sinaia” (sau Braşov, Cluj, Vatra Dornei, fără nici un argument atractiv). Tâmpenia se repetă lanţ de cinci-şase ori în trei minute, de mai multe