Keishun trasează cu umbrela verde o linie nevăzută în faţa unei fete albe şi subţiri ca hârtia, pe trupul căreia va scrie, în timpul spectacolului, în japoneză "frumoasă". Apoi face acelaşi lucru cu o alta, le scrutează pe celelalte două modele aflate pe scenă, colegul său, Takumi, începe să cânte la un flaut japonez, iar Keishun începe să danseze. Takumi bate apoi la taiko, toba japoneza, iar Keishun se preface că desenează pe spatele celor patru fete. Nu se întâmplă într-o filă din memoriile unei gheişe, ci pe scena unui club din Bucureşti, în timpul unei repetiţii pentru show-ul caritabil, "Through Time: Japan Stories". Iar artista, pe numele ei adevărat Yurie, din trei silabe, nu este o gheişă, ci o caligrafă-dansatoare căreia îi place muzica house.

Keishun e îmbrăcată într-un kimono mini negru, legat cu un obi şi cu un şnur auriu şi cu o coadă albă din tul ca pentru o rochie de mireasă punk. E cunoscută în cluburile din Japonia, unde face show-uri de caligrafie tradiţională, shodo, pe trupuri dezgolite de femei şi de bărbaţi. După repetiţie, îşi aduce pe canapea umbrela verde, portţigaretul şi un evantai şi pare gata să îţi spună povestea vieţii ei. Keishu e de acord să vorbim în engleză, doar că răspunde în japoneză cu cuvinte limpezi şi sigure de te miri şi tu că nu le înţelegi. Engleza mea, internaţională, dar de încredere până atunci, începe să şovăie. A producătorului, un japonez tânăr şi cool, şovăie şi ea, în timp ce încearcă să îmi traducă. Trece prin filtrul japonezei şi revine ceva mai sigură. Formulăm, reformulăm şi zâmbim, parcă suntem în "Lost in Translation"

Am înţeles că început să scrie pe trupuri acum în 2007, dar s-a apucat de caligrafie când avea doar patru ani. "Nu mai este nimeni care să caligrafieze pe trupuri. Când eşti singurul care face un anumit lucru e uşor să fii bun", spune Keishun. După 17 ani, şi-a primit at