TIFF-ul s-a facut si mai mare. Sunt mai multe filme fata de anul trecut, mai multe evenimente colaterale (vernisaje, lansari, dezbateri), mai multi invitati, mai multe locuri de proiectie. Cum festivalul ia sfarsit duminica, aproape ca putem vorbi la trecut: Pentru cine a vrut sa vada cat mai multe filme, a fost greu pentru ca era putin timp intre ele. Dar a avut de unde alege.

Exista, intr-adevar, cinefili pentru care numarul minim de bilete pe care le puteau cumpara intr-o zi - 5 - parea putin. Exista oameni care isi iau concediu si vin an de an la Cluj pe banii lor numai ca sa vada filme. Daca in 2001, la prima editie, TIFF-ul oferea 30 de filme, acum sunt aproape 250.

Norocul TIFF-ului este si aceasta coincidenta: are 10 ani, la fel cati are si Noul Cinema Romanesc pentru ca a aparut in anul in care a iesit "Marfa si banii", de Cristi Puiu. Acest lucru face ca in acest an la Cluj-Napoca sa nu se sarbatoreasca numai 10 ani de TIFF, ci si 10 ani de cand filmul romanesc s-a innoit.

Pentru asta au venit Cristi Puiu si echipa de la "Marfa si banii" care a beneficiat de o proiectie speciala, dar a venit si Lucian Pintilie, cineastul de la care mai toti cineastii noului val se revendica.

10 filme de-ale sale au facut obiectul unei retrospective Lucian Pintilie, iar regizorul - care e atat de scump la vedere - a acceptat sa ia parte la trei dintre ele si sa raspunda (cu umor) intrebarilor publicului.

Si, daca tot vine Lucian Pintilie, de ce sa nu vina si prietenul sau, Marin Karmitz, cel care l-a co-produs si care i-a editat in Franta toate filmele pe DVD-uri? Producator de marca, nascut in Romania si emigrat de foarte mult timp, Marin Karmitz revine pentru TIFF si pentru Lucian Pintilie intr-o tara cu care nu a pastrat legatura.

De un an incoace, festivalul editeaza impreuna cu ICR New York un numar spe