Interzicerea clipului cu Vitali, bodyguardul şi vopsitorul de garduri e o dovadă de ipocrizie.
Să ne amintim cum muncitorul Dorel a plătit în 2004 pentru că a dat cu târnăcopul în „principiile de disciplină în muncă, promovând consumul de alcool în timpul programului". Apoi, întrucât a tras semnalul de alarmă în tren, a fost din nou coborât de pe ecrane. Când a spart cu mingea o ulcică, s-a spus că ar avea „devieri comportamentale şi jigneşte patrimoniul naţional".
Acum e rândul lui Vitali. Ar fi trebuit, poate, ca agenţia de publicitate să folosească eternul meşter sfătos, aşa cum pentru bere îi avem doar pe cei trei-patru băieţi burtoşi care evadează de sub papuc, iar pentru detergenţi pe gospodina care e atât de mulţumită de praful alb pe care îl laudă, de parcă l-ar priza. Nimic nu e mai trist în ţara aceasta golită de umor decât gardianul ideologic, căci mai jignitoare decât vocabula prezumată a fi sub vopsea este încurajarea perpetuă a mediocrităţii şi a vulgarului, mereu omise de la judecată.
De pildă, CNA nu a avut o poziţie faţă de scălâmbăielile groteşti ale domnului Bendeac, talentat spălător de creiere, ale cărui sforţări de a produce umor sunt la fel de interesante ca mişcările unui gândac răsturnat pe spate. N-a spus nimic despre frauda unor posturi de sport, care difuzează ore în şir de discuţii telefonice halucinante cu oameni fără legătură cu sportul. Şi exemplele sunt multe.
Când doi cetăţeni al căror nume rămâne secret înfierează o reclamă, asta poartă numele de „delaţiune". Pentru aviz s-a apelat la o enigmatică instituţie pitită sub acronimul RAC, al cărei site arată cam ca site-ul oficial al Inchiziţiei: „Sfântul Oficiu are 713 membri, specialişti în dreapta credinţă, excomunicare, smulsul unghiilor şi arderea pe rug. 1. Torquemada Vasile, 2. Marioara de Loyola ...". De la o instituţie preocupată de binele meu - fără
