Chiar era fain… mi-aduc aminte că ştiam de cu seară, de când lingeam tuciul de griş cu lapte.

Şi dimineaţă mă primeneam în grabă în ligheanul în care plutea oul roşu de la Înălţare, spuneam Tatăl Nostru pe îndelete, luam o gură de aghiasmă şi fugeam în camera de la drum. Rar intram acolo, însă ştiam că azi am voie, că azi voi găsi bunătăţuri. Şi ştiam că sub fiecare prosop se ascunde o comoară: unul, două, trei… le număram şi ştiam deja ce lipsea: tanti Bogonos nu se trezise, Aurica lu’ Fişcă zăbovea mult la taclale cu ţaţele iar tanti Gina lu’ Belmeaţă întârzia puţin în cimitir să mai aprindă o lumânare. Şi cu toate astea, un lucru era sigur: până la prânz, masa va fi plină.

Cel mai mult o aşteptam pe Oana, pe vecina mea blondă cu ochi albaştrii. Era de-o seamă cu mine şi mirosea mereu a primăvară. Şi se oferea mereu să vină cu împărţitul la Dan, acesta fiind unul din pretextele pentru a-mi intra în casă, pentru a se strecura lângă mine sub plapumă. Mie nu-mi plăcea s-o primesc în pat pentru că mă apucau căldurile şi-mi crea o senzaţie de disconfort undeva mai jos de buric. De aceea devenise un fel de competiţie-care se trezeşte mai devreme.

Într-una din dăţi am văzut-o în pragul uşii, eu cu ochii cârpiţi de somn, ea în dosul lumânării cu un zâmbet de satisfacţie: mă prinsese nepregătit. Şi eu adormisem ca prostu cu o pereche de izmene ruptă-n cur şi fără chiloţi pe mine. Mi-era jenă să ies de sub plapumă ca nu cumva să-mi iasă puţa prin deschizătura din faţă. Şi ea, tacticoasă, a aşezat strachina pe noptieră şi a început să mă dezvelească. N-o deranjau deloc valurile de băşini care ieşeau, avea o plăcere perversă să mă expună. Iar eu, cu genunchii strânşi la bărbie, cu mâinile încleştate pe plapumă, ţipam ca din gură de şarpe: “mamaieeeeee!!!” …deh,… eram copii, aveam zece ani

..chiar, oare ce-o mai face Oana? Ultima oară se pregătea să ple