Încă de la începutul anilor 90 ai secolului trecut, când am debutat în presă, i-am iubit pe ”oamenii de ştiinţă britanici”. Când nu se întâmpla nimic spectaculos în ţară şi nu aveam cu ce să umplem paginile de ziar, găseam pe agenţiile de presă o cercetare oportună a ăstora. Tenaci, ei descopereau că vinul de coacăze mov consumat în mod regulat duce la creşterea diametrului penisului cu 1,2 mm, că guşterii sunt atraşi de bikinii de culoare roşie sau că laptele de iak desfundă urechile dacă e consumat în timpul zborurilor supersonice. Probabil că ar fi studiat şi găina care face pui vii, cu trei picioare, dacă nu le-ar fi luat-o, magistral, înainte Ion Cristoiu.
Recent, misterioşii britanici, pe care-i percep ca pe o lojă formată din genii anonime, m-au bulversat iar. Un grup de antropologi din Canda (tot parte a imperiului britanic, sâc!), citaţi de fostul organ al CC al PCUS, Pravda, transformat în ”publicaţie rusă” au ajuns la concluzia că blondele or să dispară până în 2020, din raţiuni legate de hrană şi mai ştiu eu ce. Iniţial m-am gândit că jurnaliştii ruşi au consumat în seara redactării ştirii atâta vodcă până au văzut brunet în faţa ochilor. Apoi, în sufletul meu a răsărit un mugur de speranţă, cum că ştirea e adevarată şi cel puţin până în 2020 vom scăpa de Elena Udrea. M-am hotîrât să încerc o anchetă pe cont propriu. Mai întâi mi-am cercetat mama, iniţial blondă. Pe motiv de vârstă, a încărunţit.
Lângă casa mea locuieşte o puştoaică relativ piţipoancă, trendy cu orice preţ. Le apreciază pe Moni şi Oana, se văxuieşte cu tot felul de chestii scumpe şi îşi ruinează părinţii cu stare materială peste medie cerându-le bani pentru ţoale şi alte chestii la modă. O cheamă Dana, dar îşi spune Riana. O ştiam de când era mică, avea un păr blond-şaten chiar frumos. Cam în jurul datei de 15 mai, am văzut-o neagră ca pana corbului pe cap. Am între
