De acord cu medicii care au protestat contra sărăciei din sistem, deloc de invidiat situaţia medicilor din unităţile de primire a urgenţelor - pe umerii cărora a căzut toată povara consultaţiilor gratuite refuzate în cabinete, de plâns starea pacienţilor rămaşi fără reţete şi trimiteri - despre care se spune în egală măsură ba că sunt ipohondri, ba că îşi neglijează sănătatea.

O imagine de ansamblu absolut îngrijorătoare, oricum am privi lucrurile. Ordine în sistem n-a putut face nimeni până acum, deşi eforturi s-au depus, iar faţa domeniului sanitar s-a schimbat consistent în ultimii ani. Şi preţurile la fel. Dar chiar şi aşa, nu s-a văzut cabinet sau farmacie care să dea faliment. Semn că "marfă" şi "clienţi" sunt. În timp ce marfa (tratamentul) se scumpeşte continuu, clienţii au fost strânşi cu uşa să plătească asigurările de sănătate pe orice fel de contract de muncă, pensiile mai mari de 740 de lei sunt şi ele taxate, iar legea coplăţii serviciilor medicale pândeşte dintr-un sertar în Camera Deputaţilor (de Senat a trecut în martie) - deşi spitalele au afişat deja liste de preţuri la ambulatorii. Aşadar, bani vin din toate părţile, dar parcă se pierd pe drum şi ajung cu mare întârziere acolo unde trebuie. Şi veniturile personalului se menţin subţiri în comparaţie cu cele din clinicile private, nemaivorbind de cele din străinătate, astfel că protestul medicilor de familie era îndreptăţit, deşi repercusiunile i-au afectat direct pe pacienţi.

A fost prima mişcare masivă de protest din acest an. Participanţii la cele din anii trecuţi au renunţat să-şi mai strige ofurile în faţa zidurilor surde ale autorităţilor şi şi-au căutat - în mare măsură şi câştigat - dreptatea în instanţe, astfel că Executivul a trebuit să se ascundă de sentinţe sub ordonanţe şi legi speciale ca să fenteze hotărârile judecătoreşti şi să evite executările. În 2011, doar