- Cultural - nr. 800 / 11 Iunie, 2011 Apostolul neamului, Nicolae Iorga, spunea candva: "Sa nu uitam”, iar Avram Iancu – "Craisorul Muntilor” – rostea, tot candva, memorabilele cuvinte: "Sau punem pumnul in pieptul furtunii, sau pierim”. Asadar, cum am uita ca am fost timp de secole o populatie "tolerata” in Transilvania, desi eram majoritari, si la noi acasa, nu veniti din pustiile Asiei? Iar asta a durat pana in anul 1863. Cum sa uitam ca, la 16 septembrie 1437, unui popor i se interzicea, prin "uniunea frateasca” a nobilimii maghiare si a clerului, a sasilor si a secuilor "dreptul de a se instala la orase, de a construi biserici din piatra si de a-si face case din acelasi material? Cum am uita ca romanii nu au avut voie sa stea, la orase, iar mai tarziu li s-a permis sa circule pe strada, dar nu pe trotuar?!! Istoricii ne spun ca decizia din 1437 nu a fost intamplatoare, aceleasi masuri fiind luate si de "Dieta salbatica” de la Pesta, din noiembrie 1514. Umilinta? E putin spus! Iar acum vin "urmasii” acelorasi maghiari si secui si vor, cu sprijinul Ungariei, sa infiinteze si sa gazduiasca asazisa "Reprezentanta a Tinutului Secuiesc” in "Casa Regiunilor Maghiare” de la Bruxelles. Ce-i drept, in ceasul al doisprezecelea, Ministerul Roman de Externe l-a invitat pe ambasadorul Ungariei, Oszkar Füzes, cerandu-i clarificari fata de gazduirea respectivei reprezentante. Cerandu-i, de asemenea, in spiritul relatiei de parteneriat strategic dintre cele doua tari, ca niciun oficial ungar sa nu participe la lansarea asa-zisei "Reprezentante a Tinutului Secuiesc”. Unii analisti cred insa ca Ministerul Roman de Externe putea fi mult mai ferm pe pozitie in aceasta chestiune. Cu atat mai mult cu cat si presedintele Grupului PPE, Joseph Daul, a precizat ca grupul sau nu este in niciun fel implicat in organizarea receptiei pentru deschiderea "Reprezentantei Tinutului Secuiesc”, la