Rezultatele politicienilor romani, dupa 1989, ar putea fi asemanate cu un ghem urias. Atat de incalcit, incat prea putini stiu cum ar putea sa-l desfaca. Si pentru ca nu stiu, improvizeaza.
Ultima improvizatie: reorganizarea administrativa a Romaniei. Aparent, este o problema tehnica. In realitate, in cazul specific al Romaniei, este o problema vitala. Orice greseala facuta aici va avea costuri incalculabile.
Sa ne reamintim: la sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, cu toate sacrificiile facute dupa 23 august 1944, Romania a fost tratata ca stat invins. Asa a dorit Uniunea Sovietica, iar puterile occidentale n-au avut nicio obiectie. Invingatorului, Stalin, i s-a lasat mana libera in Romania.
Transilvania este, indubitabil, o provincie romaneasca. Dar ea a fost reintegrata Romaniei, in 1945, pentru ca asa a dorit Stalin. Dreptatea si adevarul erau ultimele lucruri care il preocupau pe Stalin cand trasa frontiere internationale sau linii administrative interne in zonele controlate de Moscova.
Transilvania a revenit atunci Romaniei pentru ca Ungaria l-a ignorat pe dictatorul sovietic, cand acesta i-a propus sa abandoneze alianta cu Germania, in schimbul pastrarii tuturor "cadourilor" teritoriale facute de Hitler, inclusiv Transilvania.
URSS a privit Ungaria ca pe un posibil prieten si i-a facut avansuri repetate, dar Budapesta a luptat cu Hitler pana la capat. Stalin nu trecea cu vedere astfel de ofense. Dar nici nu facea cadouri gratuite vasalilor aflati sub cizma Armatei Rosii.
Stalin a decis ca Transilvania sa se reintoarca la Romania, pedepsind, astfel, Ungaria. Dar nici Romania nu a fost lasata sa se bucure: in 1952, la ordinele Moscovei, s-a introdus sistemul administrativ de tip sovietic, bazat pe 18 "regiuni", inclusiv "Regiunea Autonoma Maghiara", menita sa reaminteasca Romaniei, la