Astăzi, sub conducerea Dilmei Rousseff, este considerată una din puterile economice ale lumii. Cum s-a născut, însă, Brazilia? Gabriel Paquette, profesor de istorie la Universitatea Johns Hopkins, explică, pentru revista britanică History Today, trecerea ţării sud-americane de la colonie portugheză la stat independent, într-un secol XIX turbulent, presărat cu revolte, intrigi şi represalii sângeroase.
Cum s-a stabilit regele Portugaliei în Brazilia
Perioada revoluţiilor a ocolit, în mare măsură, Imperiul Portughez. Până în 1873, cele 13 colonii din America de Nord ale Coroanei Britanice se rupseseră definitiv de ţara-mamă, principalul furnizor de zahăr al Franţei, Haiti-ul modern, şi-a cerut independenţa în 1791. Chiar şi America spaniolă a fost cuprinsă de revolte după 1808, anul în care armatele lui Napoleon au trecut Pirineii şi au ocupat Spania.
Situaţia în coloniile portugheze era diferită: alianţa Portugaliei cu Marea Britanie i-a permis familiei regale să scape de armata franceză şi să plece spre Lumea Nouă, la bordul corăbiilor britanice.
Viitorul Joao al VI-lea (1767-1826), care a condus Portugalia în locul mamei lui nebune, Regina Maria, a fost primul monarh european care a pus piciorul în Americi, în 1808. A creat în Rio de Janeiro instituţii administrative, teatre şi grădini botanice, pe măsura unei capitale interimare a unui imperiu global. La începutul secolului XIX, istoricul Oliveira Lima asemăna Rio cu "Versailles-ul tropical".
Când familia regală a debarcat în Brazilia, a întâlnit o societate colonială prinsă în vârtejul transformărilor. La mijolcul secolului XIX, economia Braziliei se baza pe sclavii de pe plantaţii, care cultivau zahăr, tutun şi bumbac. Între 1760 şi 1800, numărul de mori de zahăr s-a dublat şi, începând cu 1790, anual, în jur de 23.500 africani erau transportaţi în Brazilia ca sclavi.
Înainte de
