Din Infern in Rai
Leganat pe curbe frumoase, incolacite dragastos in jurul unor dealuri superbe, de un verde ce-si clateste prospetimea in soarele cald al primaverii, drumul dinspre Bucuresti spre Vrancea trece usor, in doua ore, ca un preludiu al linistii cu care taramul Vrancioaiei te va imbratisa cum treci de Focsani. Dupa Odobesti, faimoasele intinderi de vie si nesfarsite lanuri de rapita, de un galben ce inveseleste totul in jur, leaga intre ele satele, pana sus la poalele muntelui. Drumul e nou, ca scos din cutie, iar curatenia desavarsita din curtile oamenilor iti da impresia ca sunt pregatite de sarbatoare.
N-au trecut decat trei ore de cand ai lasat in urma galagia si praful din Bucuresti, si aerul proaspat, de munte, iti imbalsameaza deja plamanii si, mai ales, sufletul. Odata ajuns la Lepsa (un satuc din comuna Tulnici, devenit intre timp statiune) esti in chiar mijlocul unuia dintre cele mai spectaculoase parcuri naturale din tara: Parcul Putna Vrancea. Aici, la poalele Varfului Caciulata, un varf mandru, semetit ca o caciula de dac liber, cum le place localnicilor mai batrani sa zica, au aparut peste noapte, in nici 10 ani, o multime de pensiuni turistice si case de vacanta. Nici nu e de mirare: rar poti intalni undeva atata liniste si rareori spectacolul naturii e atat de curat, atat de bine conservat ca in tara legendara a Vrancioaiei.
Odai vechi si pensiuni noi
Rezervatia Cheile Tisitei are aspectul unui spectaculos canion Pana incoace, dupa Revolutie, in Lepsa nu locuiau mai mult de 30 de familii. Majoritatea oamenilor traiau, de fapt, in Tulnici si Coza, iar in Lepsa, unde pasunile erau frumoase si rodnice, cu iarba numai buna pentru animale, taranii locului isi construisera salasuri arhaice, in care stateau vara, cat coseau fanul, si unde isi cresteau oile, caprele ori vitele. "Cateva astfel de o
