La sfârşitul lui 2009, Mircea Cărtărescu se afla într-un impas. România era în toiul turului doi al alegerilor prezidenţiale, iar pe internet circula un pamflet la adresa candidatului PSD, Mircea Geoană, a cărui nepricepere politică era parodiată într-un mod controversat: "Mi-e milă de băiatul ăsta asexuat care MIMEAZĂ bărbăţia politică şi se visează preşedintele românilor". Textul îi fusese atribuit lui Mircea Cărtărescu.
"Era pur şi simplu un text stângaci, inutil obscen, prelucrat de mai multe ori în laboratoarele dubioase ale internetului", îşi aminteşte, pentru gândul, scriitorul. Pamfletul fusese preluat de televiziunile de ştiri, iar la una dintre ele se discuta în prime-time, în faţa a 600.000 de telespectatori, despre "decăderea" literară a autorului. Pe 14 decembrie 2009, după ce Trăian Băsescu fusese reales preşedinte, Cărtărescu publica o dezminţire într-un cotidian central. În editorialul intitulat "Furt de identitate", el nega că ar fi scris textul: "Acest text nu mă compromite juridic, nici moral. Cel mult mă compromite ca scriitor".
El atrăgea, însă, atenţia asupra unei probleme de fond: incidentul crea un precedent periculos. "De-acum i se va putea atribui oricui orice în incontrolabilul (sau greu controlabilul) mediu electronic. Dacă nu se vor pune la punct tehnici care să permită mergerea la sursa iniţială şi identificarea autorului în cazuri de acest fel, potenţialul de calomnie, fals şi minciună devine copleşitor", scria Cărtărescu la vremea aceea.
Dovada incontestabilă a faptului că nu scriitorul era autorul pamfletului avea să apară opt luni mai târziu, în "Observatorul Cultural". Doi profesori de informatică publicau aici o analiză de lingvistică computaţională cu ajutorul căreia reuşiseră să stabilească incompatibilitatea dintre "stilomul" lui Cărtărescu şi cel al autorului pamfletului care îi fusese atribuit.
Liviu P
