Foarte aproape de oraşul Dej se află comuna Mănăstirea. Aici, pe vremuri, îşi avea domeniul familia de grofi Kornis, nişte conţi unguri deschişi spre facilităţile moderne ale sfârşitului de secol XIX şi începutului de secol XX.

Kornis Karoly, unul dintre conţi, era bibliofil şi pasionat de istorie naturală. În plus, a vrut să aducă lumnina electrică pe moşia sa.

Barajul

În 1905 a dat bani să se înceapă construcţia unei microhidrocentrale, a reuşit să obţină şi finanţare din partea autorităţilor din oraşul apropiat, Dej. A înfiinţat o societate ”Uzinele Electrice Sfântul Benedek S.A.”,în care era acţionar majoritar. A tocmit muncitori specializaţi italieni, din zona Trieste. A cumpărat nişte bijuterii tehnice ale epocii, adică două turbine Francis şi un motor Diesel.

Lucrările mergeau greu, barajul se tot surpa iar italienii aveau parte de multe accidente de muncă ciudate. Până în primăvara anului 1910 lucrarea încă nu era terminată. Cu chiui, cu vai microhidrocentrala a fost terminată şi a devenit operaţională abia la cinci ani de la începutul proiectului, pe 15 iunie 1910. La inaugurare au venit oaspeţi de vază, îmbrăcaţi de protocol şi contele Kornish a organizat o recepţie. Înainte cu puţin de asta, spun însă localnicii a avut loc o întâmplare sinistră.

Sacrificiul

Şi acum în satul Mănăstirea, denumit în vremurile Imperiului Austro-Ungar Benediug, se vorbeşte despre copilul din baraj. Italienii intraseră în panică fiindcă nu reuşeau să termine microhidrocentrala. Au apelat la o superstiţie barbară, care circula printre constructori. Anume, dacă un edificiu părea blestemat să nu poată fi finalizat, era nevoie de un sacrificiu uman, exact ca în legenda Meşterului Manole. Cum totuşi Transilvania începutului de secol XX era o zonă în care domnea legea, nu aveau cum să facă rost de o ”Ană”. Legenda spune că au apela