Liderul liberal Crin Antonescu a făcut o promisiune solemnă în faţa a cinci mii de membri ai USL, strânşi sâmbătă, la Sala Palatului. "PNL nu va guverna fără PSD şi nu va fi Antonescu preşedinte, fără Ponta prim-ministru", a rostit el rar şi apăsat, după ce a evaluat şansele Uniunii de a câştiga, în alegeri, "războiul" cu PD-L. Este un angajament politic, care sună precum un jurământ matrimonial, în care unul dintre parteneri, romantic şi dramatic, spune că nu concepe viaţa fără celălalt.

Cu siguranţă, ar fi imposibil pentru PNL să guverneze singur şi extrem de riscant să se întoarcă la fostul aliat, PD-L, alături de care a avut o viaţă grea, deci prima parte a legământului, care arată că PSD rămâne singurul tovarăş de drum, are sens. Mai greu de înţeles este de ce nu poate domnul Antonescu să fie şef de stat fără domnul Ponta premier, că doar nu sunt siamezi, să fie desprinşi unul de altul doar chirurgical. De altfel, alegerile parlamentare şi prezidenţiale decalate, îi separă fie că le place sau nu. Dacă USL câştigă scrutinul pentru legislativ de anul viitor, Victor Ponta ar putea fi prim-ministru, în coabitare cu Traian Băsescu-preşedinte, liderul liberal urmând să mai aştepte doi ani, până să vină trenul de Cotroceni. Desigur, şeful PSD ar putea să se păstreze până când se alege Crin Antonescu preşedinte, dar, fiind un politician ambiţios şi pragmatic, nu va sta pe tuşă de dragul sufletului politic pereche, ci se va grăbi să înhaţe funcţia după care tânjeşte. Aşadar Ponta prim-ministru fără Antonescu preşedinte se poate, iar liderul pesedist nu a luat microfonul să anunţe contrariul.

În acest context, legământul şefului PNL pare hazardat, fiindcă nu se ştie ce îi va aduce viaţa politică. Mai multă prudenţă în declaraţii nu i-ar strica, deoarece, luate stricto sensu, afirmaţiile sale te pun pe gânduri. De exemplu, ce face preşedintele Antonescu, dac