Provenită de la latinescul Rosalia, sărbătoare a trandafirilor când mormintele erau împodobite cu roze, Rusaliile s-au suprapus peste praznicul creştin postpascal al Cincizecimii, devenit Duminica Mare, a Rusaliilor, a Pogorârii Sfântului Duh. Cu origini mitologice, Rusaliile evidenţiază vechi ritualuri de pomenire a morţilor. Este totodată o sărbătoare legată de abundenţa vegetală a verii.
Sâmbăta dinaintea Rusaliilor, denumită şi Moşii de vară, este consacrată prăznuirii morţilor. Este numită şi Moşii cei Mari sau Moşii Rusaliilor, iar din bătrâni se spune că sufletele morţilor (moşilor) se întorc în lăcaşurile subpământene în Ajunul Rusaliilor, după ce au părăsit mormintele la Joia Mare şi au petrecut Paştile printre cei vii. Ca să îmbuneze sufletele celor răposaţi, femeile dădeau de pomană vase de lut, linguri de lemn, vin, apă, lapte, pâine, flori şi lumânări aprinse. Obiceiul este consemnat atât în Moldova, cât şi în Dobrogea, Muntenia, Banatul de Est şi Oltenia. Ritualul era foarte bine structurat, considerându-se că, prin împlinirea lui, morţii vor fi îmbunaţi şi se vor întoarce în lăcaşurile lor subterane.
În Muntenia, această rânduială este păstrată şi astăzi. Femeile pregătesc străchini de lut, cumpărate din vreme, de la târguri, în care pun orez cu lapte, aşezând deasupra câteva cireşe şi o lingură de lemn. În acelaşi timp, sunt date de pomană ulcele cu apă, iar la codiţa oalei se aşază câteva flori de iasomie şi frunze de nuc. Blidele sunt împărţite în cimitir, la căpătâiul celor răposaţi, în miezul zilei, după ce preotul încheie la biserică slujba pentru cei adormiţi. Ţăranii nu uită însă să-şi împodobească porţile cu flori de tei sau frunze de nuc, cu rol apotropaic.
Făpturi mitice, ciudate
Se spune că în săptămâna dinaintea Duminicii Mari, când vara îşi intră în drepturi, câmpurile sunt pândite de fel de fel de
