Mămăligi, cârpuliţe de şters praful de pe tobă şi păianjenii de la vinclul porţii! Inerţie psihică fixată în nesimţire.
Moşi, babe: „am fost obosiţi", „vedeţi fusul orar", altitudinea, latitudinea, clima, ţânţarii, paraşutele, langustele, iguanele, Titikaka, Kakka-Makka, Madre de Dios... Am ajuns ca Ungaria, care de douăj' de ani creşte, numai că noi, cam tot de atâta timp, cădem sigur şi trist. Cam aşa a arătat, în cuvinte ascuţite, echipa naţională, - aşa-i spune? - a României la un meci decisiv pentru stabilirea grupei valorice, contra Paraguay. Prăpăstioasă, găunoasă, râpoasă.
Apropo, Râpă cel mai penilbil om al jocului. Dar, copii, asta nu înseamnă că nu a arătat ceva, că e lipsit de talent, de calităţi, dar le-a cam uitat acasă. Sau le-a rătăcit odată cu bagajele alea buclucaşe. Le-a rătăcit şi le-a pierdut ca pe Rădoi şi Chivu, pensionaţi de la naţională, că-mi vine să dau cu barda-n Cer! Ca pe Mutu, Săpunaru,Tamaş, Raţ , dezertaţi. Măcar Marica, bravo lui!, a vrut dar nu a mai putut. Iar cu brazilienii a fost deloc anonim, a luptat. Mă miram eu să păstrăm spiritul giuleştean al meciului cu Bosnia! O excepţie ca bătălia de la Câmpia Mierlei-Kosovo.
Sau ca onorabilitatea mini-înfrângerii cu Brazilia. Da, suntem nişte terciuri diareice, belite şi pleoştite cu pripeală. Vai de mama şi steaua noastre! Ce mai înseamnă patriotism, orgoliu naţional, mândrie românească pentru copii ăştia născuţi doar să facă bani? Pruncii cinismului fără de neam, ai pragmatismului egoist, egotist, egocentric şi spermatozoizii lui „să moară mama !" Rahat cu mac! Găsiţi voi rima, că mie îmi pute aşa de tare că mă înţeapă-n splina pixului....
