ELEGANŢĂ: Sandra Stoicescu poartă cu mândrie una dintre minunatele sale perechi de pantofi Sepultura LA MARE: Negociind cu părinţii să o mai lase puţin la joacă, pe plajăCopil fiind, ţi-ai dorit ca, atunci când vei creşte, să apari la televizor?
Niciodată. Visam să fiu balerină. Am şi făcut un pic de balet şi am vrut să dau la liceul de coregrafie, dar nu m-a lăsat mama. Bunica unui coleg de-al fratelui meu, profesoară de franceză acolo, i-a zis mamei "Le dau pe şest din geantă câte o bucăţică de ciocolată, că altfel îmi leşină la ore cu ce mănâncă ele, o frunză de varză pe zi" şi i-a mai spus că e o meserie care, dacă ţi-ai scrântit glezna la 16 ani, s-a terminat. A întrebat-o apoi "o condamni la asta?" şi mama a zis că nu. Nu am regretat nicio secundă, dar asta am visat, să fiu balerină. Presă am visat doar după '90, când a apărut purcoiul de ziare pe care mă trimitea mama să-l cumpăr în fiecare dimineaţă. Apăruse şi SOTI, în '91-'92. Eu eram în liceu, citeam "Ora", iar acolo au anunţat că se caută reporteri tineri. Am sunat şi mi s-a zis: "N-ar fi bine să termini liceul, totuşi?". Eram într-a XI-a. La liceul "Tonitza".
BOBOC: În prima zi de şcoală, cu fratele ei mai mare, BogdanCe studiai acolo?
Sculptura. Am apucat să fac şi sculptură mică, şi ceramică, îndrumată de profesori, care mi-au spus că statura nu m-ar recomanda pentru sculptură în piatră, cu dalta. Apoi am făcut scenografie, dar mi-am dat seama că exprimarea mi-e mai apropiată verbal decât prin artă. Aş fi fost un artist mediocru şi nu am dorit să se întâmple acest lucru. Nu cred că aveam suficient talent ca să fac performanţă în artă.
Ce erai în liceu, "depeşară" sau "rockeriţă"?
"Rockeriţă"! În clasa a IX-a, purtam manta militară, bocanci şi costum de camuflaj, făcut dintr-un material al bunicului meu, care mai mergea la vânătoare. Şi mai aveam şi nişte cizme de o
