Antrenorul cu pardesiu a reuşit cea mai tare mutare din cariera sa în afara terenului de joc: l-a dat afară pe Jorge Valdano
Barcelona – Alaves, meci de Cupă. E 2-0 pentru catalani, la ei în sufragerie. Localnicii fac rost de un fault, iar Cruyff, marele Cruyff, se pregăteşte să execute. De fapt, nu se prea pregăteşte, pentru că e cald, tre’ să tragă şi el niţeluş de timp. Ia pelota la “picurele”. Pînă numără arbitrul paşii, pînă se toarnă betonul la zid… Aude din stînga. “Prinţule, dacă nu te deranjează, îţi dau eu altă minge cu care să faci tu giumbuşlucuri, ne-o laşi nouă p-asta să ne continuăm treaba?”. Se întoarce plin de spume. Vede un băietan ce abia a deprins bărbieritul în răspăr.
- Cîţi ani ai tu, mă?
- 19!
- Păi, la 19 ani, cu Cruyff trebuie să vorbeşti cu dumneavoastră!
N-apucă se termine “…astră” că puştanu’ i-a luat deja obiectul din braţe.
Gol în faţa Monumentului
Aşa tare-n clonţ a fost de mic. Are nume dintr-ăla iberic, ce se scrie pe trei paşapoarte, dar se intitulează Jorge Valdano. Pe la 17 primăveri, în Argentina, a intrat în vestiarul celor de la Newell’s Old Boys. Pe atunci, bătrînii aveau sala lor, copilaşii, pe a lor. A făcut duş şi aşa, în cucul gol, a intrat pe teritoriul celor cu peste 200 de prezenţe. Americo “El Tolo” Gallego, monumentul, l-a întrebat în scîrbă. “Nepoate, matale ai fost prevăzut la masa asta?” I-a răspuns că a alergat mai mult decît el în partida încheiată. De atunci, există numai o singură încăpere pentru echipare…
Cupa Mondială şi promovarea lui Raul
A sărit Oceanul. Alavesul nu era, pe atunci, o trupă de renume, dar Jorge se duela cu toţi granzii de la Barca ori Real. Zaragoza a pus ochii pe el. 150 de meciuri. A trecut la Real, alături de “Quinta lui Buitre”. Le-a adus două Cupe UEFA, în doi ani. A sărutat trofeul mondial, în 1986. Hepatita nu i-a dat însă
