Este o prezenţă foarte caldă şi luminoasă. O prezenţă dintre acelea care umplu spaţiul. Aşa cum a făcut-o zeci de ani pe cele mai mari scene ale lumii. Este minunata doamnă Virginia Zeani, una dintre cele mai mari voci pe care le-a avut vreodată Opera. Se află în România pentru a lansa o carte şi pentru că dorul ţara sa natală îi sfâşie inima.
Soprana Virginia Zeani a fost în România timp de două săptămăni în luna mai. În Foaierul Operei Naţionale din Bucureşti se anunţase lansarea cărţii „Canta che ti passa”- „Cântă şi-ţi trece” pentru orele 18:00, la 24 mai. Cu o oră înainte de eveniment, admiratorii inegalabilei artiste au început să sosească. Se simte o emoţie puternică. De pe coperta volumului „Canta che ti passa – Virginia Zeani în dialog cu Sever Voinescu” te priveşte o femeie tulburător de frumoasă. Mulţi fac o comparaţie „Parcă ar fi Elizabeth Taylor!”, dar comparaţia nu-şi are rostul. Virginia Zeani are frumuseţea sa, unică. Perfectă pentru rolurile pe care le-a interpretat. Iar fotografia de pe copertă o arată în toată splendoarea ei în rolul Violettei din opera Traviata, de Giuseppe Verdi.
Iau cartea, o răsfoiesc şi descopăr alte şi alte roluri şi fotografii. Nu am putut să o văd vreodată pe scenă. Altă generaţie. Dar circulă pe internet înregistrări ale spectacolelor sale. Poţi asculta ore în şir fără să-ţi simţi urechea obosită. Este o voce amplă, clară, pură. Asculţi şi, chiar dacă nu eşti cunoscător al limbii italiene, Virginia Zeani, în Violetta, de exemplu, îţi transmite o emoţie imensă. Şi treci la alte roluri, alte înregistrări. Aceeaşi emoţie şi mulţumire imense. Şi te întrebi deodată: „Unde a fost minunea aceasta?”
Răsfoiesc cartea din nou. „Diva. Virginia Zeani s-a născut pe 21 octombrie 1925 într-un sat de lângă Reghin. În 1947 se stabileşte în Italia şi, apoi, în 1980, în Statele Unite, scrie Sever Voinescu.
În curs
