Râde ca Ion Iliescu, îi merge gura ca a Monicăi Tatoiu şi se alintă ca Andreea Marin. Te calcă pe nervi, dar face rating. Voturi nu prea are.
A eclozat dintr-un ou clocit de Cozmin Guşă. De cum a scos ciocul din găoace în lumea politicii, piuitul ei strident, ca sunetul cretei frecate de tablă, aproape că te-a făcut să simţi nevoia dopurilor de urechi. Pe sticlă e o prezenţă, pe cât de frecventă, pe atât de agasantă. Stilul în care vorbeşte, limbajul corpului, zâmbetul larg, a la Ion Iliescu, cu dantura la înaintare, te face s-o urmăreşti, chit că te scoate din sărite.
A terminat facultatea de teatru, dar ca actriţă s-a remarcat mai mult pentru simbolistica rolului principal din piesa "Mincinoasa". Un producător al unei televiziuni de ştiri s-a declarat perplex: "Face rating, dom’le!". E un fel de Monica Tatoiu, varianta mai jună. A reuşit să-l calce pe bombeu şi pe Traian Băsescu, pentru comportamentul aidoma cu al unui pui de cuc care, într-un cuib care nu-i al său, îi aruncă afară pe adevăraţii locatari. A trebuit să părăsească partidul preşedintelui. Ca să nu mai aibă şefi, Lavinia Şandru şi-a făcut propriul partid de buzunar. Manierismele femeii prind, însă, la "popor", la fel ca cele ale "Zânei Surprizelor". E o Andreea Marin a politicii româneşti. O plăsmuire.
"La bază sunt prelucrător prin aşchiere!"
Se aşează studiat, picior peste picior, pe scaunul cafenelei de fiţe din centrul istoric al Capitalei şi începe să se vaiete: "Cum o să ies la poză? Mi-am scos un ciot de măsea şi m-am umflat!". Pe faţa Laviniei Şandru, în afară de clasicul zâmbet iliescian, nu se vede nimic. Se alintă. E în ţinută "casual". Machiaj minimalist, cercei cu perle şi lănţişor aşişjderea, blugi cu urzeala tocită la genunchi - cum se poartă şi ojă neagră, tip EMO.
Cât de credibil poate fi un actor în politică, în condiţiile în c
