„Studiile ştiinţifice au arătat că imunitatea este mărită chiar şi numai prin observarea unor acte de compasiune. David McClelland, de la Universtitatea Harvard, a constatat că studenţii (n.n. cei care au participat la studiul despre legătura dintre iubire şi imunitate) prezintă o secreţie mărită de anticorpi salivari atunci când văd un film în care Maica Tereza alintă un copil, în timp ce nivelele lor de anticorpi salivari scad, atunci când privesc scene de război” (Dr. Deepak Chopra; dr. David Simon; „Întinereşte şi trăieşte mai mult” – Ed. For You). Studiul citat face uluitoare dezvăluiri a ceea ce suntem în adâncurile fiinţei noastre, a felului în care funcţionăm, a felului în care fiecare moment de observaţie influenţează materia. Anticorpii reacţionează la gesturi de compasiune şi iubire. Anticorpii se deprimă în faţa scenelor de război, ură, durere şi distrugere. Ce poate fi, oare, mai evident, mai minunat decît simplul fapt că fiinţa noastră profundă este construită şi revigorată în fiecare clipă chiar de simplul fapt de a observa iubirea care ne înconjoară?
Principiul „observatorul modifică obiectul observat”, confirmat de ştiinţă şi cunoscut prin revelaţie de mii de ani, are nevoie să pătrundă şi în înţelegerea noastră de zi cu zi. Ceea ce observăm în lume contează, căci privirea noastră modifică orice privim. Chiar dacă pare că lucrurile sunt solide şi rămân la locul lor în clipa în care le privim, la nivelul cel mai profund ceva se mişcă, se transformă şi devine „puţin diferit”. Iată că, privind un act de compasiune, sistemul imunitar al omului devine mai puternic. Făcând un act de compasiune, anticorpii sau soldaţii ascunşi în corpurile noastre, destinaţi să ne păzească de invadatori, devin mai puternici. Ochii plini de dragoste şi inima deschisă către compasiune ne fac puţin mai sănătoşi pe noi înşine, aşa cum c
