În Duminica Rusaliilor, gospodinele din Argeş, Giurgiu şi Dâmboviţa îşi spală pe picioare vecinii şi rudele, în amintirea morţilor, şi aştern în faţa gospodăriilor frunze de nuc şi iarbă.

Din cărţile de mitologie puse la dispoziţie de prof. Gabriela Barbu (specialist în Cultură şi Civilizaţie Românească), aflăm că, în Transilvania, cel mai frumos bou din sat se împodobeşte cu flori, ramuri verzi şi panglici colorate, pentru a porni, apoi, într-o procesiune ce străbate tot satul.

În această zi, se poartă pelin la brâu sau în sân, pentru a fi ferit de Iele (Rusalii). Marcel Olinescu, în tratatul său de mitologie românească, arată că, în ziua de Rusalii, credinţa populară interzice căţăratul în copaci sau călătoriile. De asemenea, se recomandă ca oamenii să nu se certe între ei, căci acela va fi luat de Iele. De Rusalii, femeile duc la biserică frunze de tei şi de nuc.

Prof. Gabriela Barbu le propune celor mici un joc foarte distractiv, un ritual de Rusalii ideal pentru a fi practicat în aer liber: pocnirea cu frunze din tei. Se aşează palma ca o pâlnie, cu gura formată din degetul arătător şi cel mare. Apoi, deasupra palmei, se fixează o frunză, care se loveşte cu palma cealaltă. Scobitura acesteia din urmă va face frunza să pocnească, spre încântarea celor mici, ne asigură prof. Barbu.

Jocul Ielelor

Rusaliile, numite şi Iele, sunt reprezentări mitice feminine, atestate în Moldova, Dobrogea şi Oltenia. Marcel Olinescu le descrie ca pe nişte fecioare foarte frumoase, nouă iele (sau şoimane), care nu se întâlnesc decât o dată pe an. Iar atunci, cuprinse de frenezia revederii, "fac o horă îndrăcită şi joacă învârtindu-se ca nişte nebune, cântând: Usturoi de samurastră, / Toată lumea-ar fi a noastră>".