Cu toate salturile extraordinare ale ştiinţei şi tehnicii, ceva n-a putut fi reprodus prin nici o tehnologie sofisticată, n-a putut fi reprodus laptele matern, sfântul lapte de la sânul mamei.
Laptele de la ţâţa mamei e bogat în imunitate, în acea „armată” de autoapărare a omului pe tot parcursul vieţii. Şi iată altă minune de neimitat: laptele mamei este perfect adaptat tubului digestiv al sugarului astfel încât bebeluşul să nu facă diaree sau alte deranjamente digestive.
Biberonul nu poate asigura această apărare a sugarului de neplăceri digestive. Nu e uşoară strădania mamei născătoare de a-şi alăpta pruncul, unele proaspete mămici nu au lapte sau n-au destul lapte. Umblă tot felul de sfaturi privind sporirea laptelui în sâni. Îndemnul de a bea bere e aiurea, fiindcă se transferă izul de bere în lapte şi nu-i place sugarului, după cum nici a mânca ceapă nu e o rezolvare, săracul prunc cum să se hrănească cu lapte cu gust de ceapă? Cea mai bună metodă de a stimula laptele e golirea sânilor la un supt. Trebuie să se alterneze sânii, durata este de aproximativ 15 minute, întâi îi dai bebeluşului un sân, apoi îi oferi să sugă din celălalt sân. Golirea sânilor de lapte la un supt sporeşte cantitatea de lapte, stimulează secreţia lactată.
La început, sugarul trebuie alăptat din 2 în 2 ore. El se obişnuieşte şi apoi i se dă sân când cere, dar cu răbdare pentru a goli sânii. O bere nealcoolizată stimulează laptele, există şi ceaiuri, şi medicamente care măresc secreţia lactată.
Laptele apare după 48-72 de ore după naştere. Imediat după naştere sânul dă o secreţie foarte bogată în imunoglobuline. Este vorba de colastru transparent, o apă cu imunoiglobuline, care e foarte nutritiv, are şi proteine şi îl hrăneşte pe sugar 48 de ore. După colastru, 48-72 de ore apare laptele, o perioadă numită furia laptelui cu sânii mai duri şi cu temperatura puţin
