Cei între 1,5 şi 3 milioane români din străinătate economisesc anual 12 miliarde de euro şi trimit acasă circa 2,8 miliarde de euro. Este diaspora, în acest moment, o pierdere pentru România, având în vedere hemoragia de creiere şi de mână de lucru calificată? Sau este un potenţial încă neexploatat? Un înalt funcţionar din structurile europene şi doi diplomaţi români răspund acestor întrebări.

Articol din FP România nr. 22 (mai/ iunie 2011), apărută pe 16 mai.

Vezi şi: Cât contează că cei educaţi şi dinamici pleacă din ţară?

Sorin Moisa, adjunctul şefului de cabinet al Comisarului pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Dacian Cioloş:

„Dintr-un anumit punct de vedere, plecarea unui mare număr de români poate fi o pierdere. Este o pierdere atât la nivelul elitelor cât şi la nivelul unui electorat care ar fi putut fi o bază pentru o schimbare. Cu cât opţiunea plecării e mai la îndemână, cu atât scade presiunea pentru o schimbare internă, în România. Şi aici intrăm într-un cerc vicios. Pentru că, în lipsa unei schimbări interne, scade şi motivaţia revenirii pentru cei plecaţi.

Cum spargem acest cerc vicios? Pentru cei plecaţi contează mult un proiect de reîntoarcere, ceea ce nu înseamnă numai salarizare, ci mai mult: un proiect modernizator. Cunosc oameni care s-ar întoarce în asemenea condiţii. După cum cunosc oameni care s-au întors, pe poziţii administrative importante, dar care au regretat amarnic şi au plecat din nou, cu prima ocazie. Pentru un asemenea proiect este nevoie de leadership. Diaspora poate fi o bază de susţinere extraordinară, prin implicarea elitelor şi, bineînţeles, prin numărul de voturi. Este ca elefantul din vitrină pe care nu-l vede nimeni. Dacă această implicare va fi sau nu sub forma unei mişcări, a unui partid, aceasta rămâne de văzut. Oricum, Albă ca Zăpada (o nouă formaţiune, care ar câştiga alegerile, potriv