În lecturile sale rafinate, domnul Traian Băsescu nu l-o fi sărit tocmai pe Petofi Sandor, înainte să vină în cenaclul poeţilor UDMR Marko Bela şi Kelemen Hunor şi să le ceară să renunţe la metaforele cu Ţinutul Secuiesc. Ce să-şi mai piardă timpul cu rimele împerecheate, cu cel "mai părăsit dintre toate popoarele pământului", când vine peste tine modernizarea statului?!

Modernizare, reorganizare, tot una, când e temă obligatorie. Impunerea în agenda politică a reorganizării administrativ-teritoriale chiar înainte de a expira termenul convenit pentru adoptarea statutului minorităţilor, dincolo de a fi un episod pilot al campaniei electorale care bate la uşă, pune UDMR în faţa unei alegeri decisive. Cu Laszlo Tokes pregătindu-şi partidul pentru a-i lua locul în Parlament, este greu de imaginat că Uniunea va accepta trocul propus de Traian Băsescu, Emil Boc, PDL şi va da la schimb Ţinutul Secuiesc pentru statutul minorităţilor. Pentru că statutul minorităţilor, cu a sa autonomie culturală cu tot, nu ar conta aproape deloc în dezastrul politic care ar urma "abandonării" maghiarilor din Harghita, Covasna şi Mureş.

Cum e aproape imposibil ca PDL să facă pe plac UDMR, variantele nu sunt prea multe, iar câştigătorii sunt aceiaşi. Dacă Uniunea va trage de timp, probabil că va rata obiectivele pe care şi le-a propus. În schimb, va alimenta discursul prezidenţial construit în jurul celor care se opun modernizării statului. Cealaltă variantă ar fi ca PDL să treacă peste capul UDMR şi să meargă mai departe cu asumarea răspunderii pe proiectul reorganizării administrative în formula convenită la Cotroceni, chiar şi statutul minorităţilor la pachet. O asemenea mutare nu ar însemna decât că interesul imediat este acela de găsi o justificare pentru înlocuirea de la Palatul Victoria a lui Emil Boc, care aştepta de ceva vreme un semn de la Cotroceni: rămâne sau eliberea