E contraproductiv pentru interesul general să agităm teme importante – structura Parlamentului, Constituţia, regionalizarea –în context electoral şi doar din motive demagogice.

Dacă vrei să compromiţi o temă importantă e suficient s-o asociezi uneia politico-electorale fierbinţi şi reuşeşti dintr-o singură mişcare. Aşa s-a întâmplat cu puzderie de subiecte importante, poate chiar esenţiale pentru bunul mers al democraţiei băştinaşe. Aşa a fost când asociam dezbaterea privind parlamentul unicameral cu alegerile pentru preşedinţie, pentru a o transforma din temă serioasă în teren pentru demagogie. La fel s-au petrecut recent lucrurile când a fost evocată chestiunea, iarăşi esenţială, a modificării Constituţiei în contextul jocului de picioare politic şi al alegerilor de anul viitor. Dar imaginaţia politrucilor noştri de varii calibre şi multiple orientări doctrinare - e un fel de a spune! - nu are limite şi, pentru că exista riscul să se instaleze calmul, au sărit cu tema regionalizării, din nou însă nu pentru că e o temă importantă, ci pentru că permite dezlănţuirea demagogică „de ambe sexe", la nivel ideologic fiind mai dificil de făcut distincţii în câmpul nostru politic.

Cât este de delicată problema reiese din unele experienţe trecute. În 1996-97, cele şase judeţe din Ardeal care aderaseră la Adunarea Regiunilor Europei, structură din care făceau parte regiunile din UE, dar deschisă şi ţărilor care optaseră pentru aderare, au fost supuse unui intens tir naţionalist, sub motiv că vor să „desprindă" judeţele ţară şi să le ducă nu ştiu unde! Chiar şi după ce au intrat şi judeţe din restul ţării în ARE - Iaşul a fost primul - , polemica aceasta nu a încetat. Un an mai târziu, când, sub imboldul UE, a apărut proiectul „regiunilor de dezvoltare", polemica a fost reluată sub pretextul „federalizării", deşi chestiunea era pur tehnică, urmărind doar o mai