De mică a studiat pianul şi îl consideră cel mai frumos lucru din lume. Visează să ajungă pe marile scene ale lumii, dedicându-se studiului trup şi suflet.
Povestea ei începe la vârsta de cinci ani. De atunci păstrează primele amintiri despre pianul care pentru ea a avut o putere magică. Cu siguranţă, de la mama sa a moştenit pasiunea pentru muzică.
,, Practic, am crescut cu pianul în casă. Mama a studiat şi ea acest instrument timp de opt ani. Când aveam cinci ani eram fascinată de pian. Îl priveam ore în şir.”
Părinţii au observat că fetiţa este atrasă de pian şi în clasa întâi au înscris-o la Liceul de Artă. Nu au greşit pentru că Ruxandra era făcută pentru aşa ceva. Talentată, dornică să desluşească tainele acestui instrument care o fascina, a învăţat în paralel atât alfabetul, cât şi primele note muzicale.
Din clasa a doua şi până în prezent are aceeaşi profesoară care i-a îndrumat paşii în lumea muzicii, în persoana Lianei Cîrstulescu. În primele clase primare petrecea zilnic o oră studiind la pian.
În clasa a treia a participat la prima sa olimpiadă, la care a avut emoţii destul de mari. ,, A fost vorba despre faza zonală a olimpiadei de muzică, desfăşurată la Slatina, la care am obţinut locul al treilea.” Participarea la competiţia zonală din clasa a patra, i-a adus acelaşi loc trei, de data aceasta la olimpiada de interpretare instrumentală de la Târgu-Jiu.
Au urmat doi ani în care nu a participat la nicio olimpiadă. ,, Nu am vrut să particip pentru că eram oarecum dezamagită pentru că premiile nu se dădeau pe merit” îşi aminteşte Ruxandra.
Aceşti doi ani au fost pentru ea o perioadă în care a studiat şi mai mult ca de obicei şi în care şi-a dat seama că nu poate sta prea mult timp în afara scenei.
,, În clasa a şaptea am revenit şi am luat locul doi la olimpiada de interpretare muzicală care a avut loc
