Pentru Traian Băsescu, cu recunoscutul său simţ de zoon politikon, e limpede că, dacă actuala Coaliţie cade la alegerile din 2012, ultimii săi doi ani de mandat prezidenţial ar fi un coşmar. Ar trebui, de neconceput pentru el, să tacă chitic între zidurile Cotroceniului. Neavând garanţia că se va retrage apoi liniştit într-o vilă de protocol luxoasă, cu 75% din indemnizaţia de preşedinte, cu pensie, cu sepepişti şi limuzină şi că nu va fi supus unor proceduri judiciare.

Singura şansă ca până în 2014 să o ducă liniştit ar fi menţinerea PDL la guvernare, scop în care e decis să intervină electoral pe faţă. În primul rând, blocând dezbaterea problematicii economice (o catastrofă portocalie) şi uzurpând-o cu teme false, cum ar fi revizuirea grabnică a Constituţiei sau reorganizarea administrativ -teritorială.

Refuzând categoric şi autoritar dreptul populaţiei de a fi consultată prin referendum asupra împărţirii ţării, Băsescu a sondat săptămâna trecută nivelul de influenţă pe care-l mai are în politica românească. Cu Guvernul s-a lămurit iute: nimeni nu mişcă în front. Miniştrii au ascultat în genunchi cum se zborşeşte la ei şi-i ameninţă cu datul afară. Şi Coaliţia e relativ supusă şi timorată. Ceardaşul UDMR, cum că nu acceptă 8 judeţe şi că vrea Secuimea separată într-unul singur, va fi rezolvat prin troc. Aşa cum a somat, UDMR va primi acum, prin asumare, Statutul minorităţilor (care prevede nişte organisme extrastatale) şi, probabil, angajamentul că, după reorganizarea ţării, harta judeţelor va fi rectificată potrivit pretenţiilor sale.

Mai dificilă e, pentru Băsescu, cerbicia USL, ai cărei lideri se ţin ţanţoşi, cel putin declarativ. Personal, cred că ar fi o prostie din partea lor să nu se ducă la consultările de la Cotroceni. Chiar dacă sâmbătă şi-au expus punctul de vedere la reuniunea aleşilor locali proprii, mai multă greutate ar avea reite