„Bodhisattva cu 1000 de mâini” este cel mai cunoscut moment al artiştilor de la China Disabled People’s Performing Art Troupe (CDPPAT). Dansul celor o mie de mâini este o alegorie, o explicaţie artistică ale celor 1.000 de ipostaze ale minţii. Evenimentul are loc la 15 iunie, la Sala Palatului din Bucureşti.

Realizat de coregrafa Tai Lihua şi cu 20 de dansatori cu deficienţe de auz, spectaculosul dans pe care îl veţi vedea în „My Dream” nu este orice dans oriental, ci explică iniţiatic, în accepţiunea budistă, cele 1.000 de ipostaze ale minţii.

Realizarea acestui spectacol pentru artiştii cu dizabilităţi a fost mai complexă decât pentru o trupă obişnuită. Deşi nu aud muzica, sunt coordonaţi de către un coregraf pe care-l urmează cu privirea.

Tai Lihua s-a născut în oraşul Yichang, în provincia Hubei în anul 1976. Când era mică şi-a pierdut auzul din cauza unei injecţii cu streptomicină.

„Din nefericire mi-am pierdut auzul la vârsta de doi ani din cauza unei injecţii de streptomicină pe care doctorii mi-au făcut-o când aveam febră. De atunci trăiesc într-o lume tăcută. Dar nu era conştientă de condiţia mea. Până la 5 ani, când copii de la gradiniţă făceau cu rândul la baba-oarba şi distingeau diferite sunete. Atunci am realizat că era diferită. Am fost tristă şi am plâns. La vârsta de 7 ani am fost trimisă la o şcoală de surdo-muţi. În ora de ritm (muzică) profesorul bătea cu piciorul în podea pentru a trimite vibraţia către noi, exact cum fac elefanţii când se aşează. Vibraţiile ritmice le simţeam din cap până în picoare. Dintr-o dată am simţit o bucurie nemaipomenită, pe care nu am mai simţit-o înainte. M-am întins pe jos pentru a abosrbi minuantul sunet, atât eram de emoţionată. De atunci m-a fascinat dansul, o artă inseparabilă de muzică. Am aflat că muzica poate face vizibile metodele prin care îmi pot exprima lumea lăuntric